Imi tremura putin mainile si asta din doua motive: am facut cafeaua prea tare azi si am asezonat-o doar cu un cheeseburger si trei paste, pentru ca am devenit si mai dezastru decat eram in bucatarie, nu mai am rabdare, nu mai am chef sa toc, condimentez, ornez, piperez, sarez si altele.
Al doilea e ca iar ma despart putin de partea mea dreapta. Vorbesc serios, sunt zile in care ma divid in cine stie cate, din cine stie ce motive, ca eu una, desi e vorba de mine si de fiinta mea, nu le stiu.
Cred ca las prea mult pe la altii. Imi place sa insemnez trecerea mea cu bucatele din mine, dar exista posibilitatea, extrem de palpabila, sa se si termine candva. Mai ales daca nu alimentez si ma concentrez numai pe lasat. Si problema e ca sunt un om destul de usor de multumit, ceea ce pare sa fie un motiv de confuzie.
Si in toata fragmentarea asta am mai descoperit un motiv pentru care beau cafea, si inca destul de multa. Pentru ca atunci cand beau cafeaua aia, ma simt toata si a mea, indiferent unde e cafeaua si cu cine. Mi-am construit ritualul asta special ca sa am ceva la care sa fug. Desi n-am superstitii sau talismane, mi-am croit singura ceva de genul asta. O bucata din zi doar a mea.