Gata. Azi o sa lucrez unidimensional. Adica pe concertul Amorphis si Haggard, concert pe care atata mi l-am dorit inca de ultima oara cand i-am vazut pe Amorphisi la Sibiu si de cand n-am putut sa ma duc la Artmania ca eram cu tot soiul de probleme si nici Haggard n-a putut ca aveau si ei la randul lor tot soiul de probleme.
E straniu uneori cat de aproape ma pot simti de muzica unor oameni si cat de mult inseamna pentru mine sa-i vad live. Dupa Against Widows, Leaves Scar, Black Winter Day, My Kantele si House Of Sleep live pot linistita sa-mi trag patura peste cap.
Si maine stiu ca ma va durea gatul, ca-mi vor rasuna urechile, ca voi avea hainele praf si ca ma va durea spatele, dar mai stiu ca sentimentul ala pe care-l voi avea in seara asta va fi inegalabil.
Asa ca ma scuzati while I paint it black si ma duc sa roaaar.