“Bai!”
“Da bai.”
“Nu simti mirosul ala?”
“Care?”
“Nu stiu ba, e de nedescris.”
“E, pe naiba. Incearca. Urat, frumos, cum?”
“Nu stiu, asa, a primavara, a vant, a asteptare, a speranta pusa la dospit, a rochie din in.”
“…Ba… ce dracu, te-ai tacanit? Miroase doar a mancare gatita de undeva. Auzi, a asteptare, hehe.”
“Vezi ma, de-aia nu-ti mai zic nimic. Ca mereu razi de mine… Ia cheama-mi si mie un taxi, da’ sa fie galben si ieftin.”
“Bai, ce-ai ma? Ce taxi galben? Unde dracu sa te duci? E miezul noptii.”
“Asa, si ce, noaptea nu se poate pleca?”
“Ba se pleaca mai bine noaptea da’ nu acuma si nu din motive idioate. N-o lua si tu asa, dar nu pot sa te inteleg mereu.”
“Cum sa ma intelegi daca tu habar n-ai cum miroase asteptarea sau rochia din in? Si nu conteaza din ce motive pleci daca tot o faci. ”
“Ba conteaza pentru ala care ramane. Da’ ai un stil sa te-aprinzi asa… Crezi ca avem toti timp de povesti…. ”
“Cu ce mai schimba situatia daca tot a plecat cineva… Si sa stii ca aia e problema.”
“Care? Da-mi si mie un foc.”
“Ca n-aveti timp de povesti. Ia”
“Mersi… Am timp, dar numai uneori.”
“Inseamna ca de fapt n-ai. Pentru povesti e mereu timp.”
“Mereu discutam d-astea dupa vin.”
“Niciodata nu discutam altele, nu stiu daca ai observat. Bai, ce tare miroase.”
“Da-te mai incolo sa am si eu loc.”
“E loc destul.”
“Taci ma. Mi-e frig.”
….
“Auzi…”
“Da.”
“Zi-mi te rog o poveste… cu o rochie din in.”
