Te tineam in palma ca pe-o fantana cu aripile frante.
Din albastrul tau izbucneau, cu rabdare,
bucati de povesti in cuburi de piatra.
Nu reuseam sa le leg de tine
si-mi alunecau printre degete.
Tristetea-mi se facea prea mare
si depasea in uimire
orice animal imaginat de om.
Cuburile prindeau glas
si fugeau in zari brodate cu auriu si uitare
iar eu te tineam in palma ca pe-o fantana
care, incet de tot, seca.
