A sunkissed world

19 Feb, 2008

De-ale Bucurestiului, lunea

Posted by: sunkissed In: Despre natura lucrurilor

Fost ieri la domnul Baniciu in Expirat, ca tot ziceam ca lunea n-ai ce sa faci. Frumos, minunat chiar, am sa ma mir mereu de starea pe care-o am la fiecare concert. Azi am fost, mai mult ca niciodata, in vama pe-o terasa si mai mult ca niciodata mi-a fost atat, atat de dor. L-am haituit pe domnul Baniciu pana afara. Doream sa-i spun anumite lucruri si m-am razgandit pe drum. Ca m-am gandit ca poate nu are nevoie sa stie lucrurile pe care le-am trait, unde ma duc cu gandul anumite cantece si cum, fara intentie, a cantat o data pentru doi tineri frumosi si poate mai fericiti ca niciodata, desi stiau ca sunt un soi de musculite de otet care nu traiesc foarte mult. N-am putut sa-i mai spun toate astea si as fi vrut, dar nodul in gat si nu din cauza emotiilor, ca l-am mai haituit si cu alte ocazii, m-a oprit.

In Expirat n-am mai fost de mult. Nu mi-a placut niciodata cine stie ce. Observ ca vin aceiasi oameni care veneau si prin vara, cand am fost eu acolo ultima data. In general, locurile din Bucuresti au oamenii lor, mereu acolo, fie ce-o fi. Asa descoperi, de parca ai mai avea nevoie de confirmari, ca lumea asta e mica de tot si ca, vrei-nu vrei, sunt tot soiul de constante in ea.

Am avut un mare chef sa ma plimb pe strazi; imi place foarte mult sa ma plimb pe Regina Elisabeta. Are parca un farmec aparte. Anul trecut, cand faceam niste cursuri in Kogalniceanu, mergeam in fiecare dimineata de la Galeriile Orizont pana la Bulandra si mi se parea ca orasul are un miros altfel. Mai ales primavara, pe langa Cismigiu, ma simteam cumva mai apropiata de orasul asta ciudat.

Bucurestiul a ajuns pentru mine un soi de gara. Astept un tren, o hotarare, o concluzie, ceva. Dar e o gara misto, in felul ei straniu, paradoxal si uneori taios. Bucurestiul e o lectie pe care am primit-o cu lingurita, pentru ca e o lectie destul de acida. Dar ma bucur ca am primit-o si inca o primesc.

Si la final, despre cu totul alt oras si cu totul alta poveste: stie cineva unde se poate merge dimineata, pe la 6, in Sibiu, pe langa gara sau ceva de genul asta?

Share this: Twitter | Facebook

No Responses to "De-ale Bucurestiului, lunea"

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki