Trezit in creierii diminetii (si cand zic asta vreau sa zic materie vascoasa si gri cu iz de 7 dimineata), cu un chef incredibil de violenta, asta daca mi-as fi putut coordona miscarile cum trebuie. Prestat despre scoala, unde s-au petrecut chestii dubioase si de-a dreptul de nedescris ce tin de partidele politice si de clivaje si de potential electoral si alte astfel de lucruri indecente pentru ora matinala in care ne zbateam cu totii. Apoi prestat despre 300 pe un vant de mi-a inghetat si, cred, cazut, ultima bucata de bunavointa pe ziua asta.
Mie trezitul de dimineata imi provoaca stari stranii ce ar trebui sa fie interzise prin lege. Sunt un om care trebuie, dar trebuie sa doarma. Numai ca nu se poate, ca trebuie sa ne dezmortim neoronii batuti cu bata de baseball la ore la care si cocosii dorm adanc. Ma intreb daca sforaie. Cocosii, adica.
Si stau si ma intreb, eu ca si atatia oameni inaintea mea… stai ca nu mai stiu ce ma intrebam. Am zis ca stau prost cu memoria, am zis. Ca stau prost cu memoria. Am. Zis.
