Aberatii nocturne

Posted: March 7th, 2008 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 4 Comments »

Se intampla cateodata, deseori dar acum mai rar din motive de job, sa ma cazez la Fely. si stam noi acolo ca niste domnisoare si bem cafea sau ceai sau suc sau iaurt de baut, cotropim frigiderul, vorbim despre cate-n luna si-n stele, despre ce-am mai facut in orele in care nu ne-am vazut, despre ce o sa facem orele care urmeaza, despre ce facem la vara, despre noi si ale noastre, despre schimbari si schimbari, despre prieteni, despre politica, despre sou-biz, despre despre despre. Si, cand n-ajungem la concluzia ca nu se mai poate si iesim in oras la 1, 2, trebuie sa dormiiiim.

Si aici incepe distractia. Pentru ca suntem noi, suntem obosite sau nu, suntem cu chef de ras, suntem tembele. Si incepem sa aberam, oho, si inca cum.

Prima a fost Furnica Mefistofelica. Numaram oi si m-am revoltat. De ce sa numaram numai oi. Sa numaram si altceva. De pilda, furnici. Si vedeam de parca era aievea trupele de frunici marsaluind, tropa-tropa-tropa, ca-n Tom si Jerry. Si bineinteles ca in fruntea trupelor trebuia sa fie o furnica mai speciala. O furnica care are ochelari si care zambeste malefic. Si i-am zis Furnica Mefistofelica. Si Furnica Mefistofelica a ramas pentru totdeauna in inimile noastre. Si ne amintim uneori de ea si radem, oho, ca la inceput.

Alta data, tot incercam sa ne convingem sa dormim. Eu mai putin caci eu sunt tulburata si-mi place sa stresez oamenii inainte sa adorm. Ei, si ajungem in momentul mult visat de Fely in care dementa de prietena a ei ii zice “Noapte buna”. Si Fely, resemnata, zice “Doamne-ajuta!”. Ei, si s-a dezlantuit, din pacate pentru Fely, iar, iadul. Ca nu ma mai puteam opri din ras, era sa mor acolo tavalindu-ma pe jos. Ore si ore in sir.

Si aseara, iar. Prietena mea de ani de zile are impresia ca numele meu e prea lung. Asa ca se distreaza spunandu-mi cand Iv, cand Sil. Si mi-am manifestat dispretul fata de aceste apelative aseara si am incercat sa ajungem la un compromis. Ciudat cum “Sweet adorable pumpkin pie” nu i se pare lung… dar ma rog. Asa ca mi-a zis, ze horror, Ivut. Si m-am enervat si am concluzionat ca, daca asa stau lucrurile, pot sa-i spun si eu ei Lica. Si atunci s-a dezlantuit iar iadul. Am ajuns la concluzia ca Ivut e nume de ponei retardat cu un ochi mai lent si ca Lica e nume de cal… deeeee caaaal…. din rasaaaaaa… Lapsus! Si am intors casa cu susul in jos si am chinuit bietul Mircea care saracul se uita pasnic la filme in cealalta camera ca sa-mi aduc aminte intr-un final – long live google – ca rasa de cai la care ma gandeam eu era Lipitanul, ma, Lipitanul. Si asa a fost toata seara, cu o cursa imaginata intre poneiul cu un ochi lent (lent, Fely, nu lipsa) si Lipitanul, cu magari, asini si toate cele.

A, si am visat ca aveam ochii galbeni. Interesant.


4 Comments on “Aberatii nocturne”

  1. 1 melina said at 10:35 am on March 8th, 2008:

    Ivut suna foarte dubios, dar Lica e si nume de om, prin altele numelui lui nenea din Moara norocului care nu a a sfarsit foarte bine sau foarte frumos. :D

  2. 2 Sunkissed said at 12:32 pm on March 8th, 2008:

    lica e un cal simpatic! asa il vad eu! :D

  3. 3 Ina said at 3:01 am on March 9th, 2008:

    awwwwwww… mi-e dor de voi. Cand vin acasa, pijamma partyyyyyy=D Make up a funny name for me too.
    =D
    va iubi

  4. 4 Sunkissed said at 11:52 am on March 9th, 2008:

    abia te asteptam. poate-mi trece si mie cumplita, groaznica si apocaliptica raceala pana atunci


Leave a Reply