Si daca n-ar fi tot as povesti, pentru ca pot

Posted: March 24th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Cateodata chestiile sunt pe jumatate, cateodata pe sfert, cateodata nu vezi decat o frantura din ele. Si cateodata trebuie sa stii unde sa te opresti, unde sa tragi o linie dupa care sa nu mai vezi nimic nu pentru ca nu vrei ci pentru ca… nu mai e nimic de vazut.

E, daca as putea sa si cred si sa fac chestia asta, ar fi grozav. Poate-poate as reusi sa nu-mi mai rod atata metaforic unghiile. Sau unghiile metaforice.

Mi-e foarte pofta de o cafea si foarte dor de cafeaua aia. Si o sa pun ibricul pe foc si poate o sa fie ceva din ea, poate nu.

Vineri mi-au trecut multe cu un zambet si o bere in expirat. Pentru ca pot.

Si apropo de doruri, o sa ma apuce iar, dorurile si toate cafelele si plimbarile si amintirile razlete si chestiile pe care le urasc si care in acelasi timp keep me going. Ca pot.

C-asa sunt eu. Nu ma invat minte. Nu-i credeti pe ceilalti. Eu chiar nu ma invat minte.

Si altfel, nu stiu cat de bine sunt altele si cat de rau altele. Sunt ca un elefant fara coada. O caut dar nu stiu daca si vreau s-o gasesc. As fi ca toti ceilalti elefanti.

Soundtrack pentru zilelea astea: Die Toten Hosen – Pushed Again. Si nu c-as fi extrem de satula de ceva sau cu un apetit de a lovi pe cineva, altul decat barmanul din fire (da, o sa ma tina ceva), ci pentru ca, vorba aia, pot.



Leave a Reply