De unde stau acum. De unde stau de 3 ani si ceva. In vreo doua luni. Haine, lucruri, mobila, carti, hartii, hartiute, amintiri, postere, reviste – toate luate si puse in cutii si duse acasa unde sa astepte, ca si mine, un loc mai bun. Chestii reduse la minim pe care sa le iau in spate, nomad-style, pana gasesc ceva-ul in care sa stau macar pana in toamna. Oamenii scriu la licenta si eu ma mut, ce fascinant.
Sunt curioasa, speriata, trista si anxioasa in acelasi timp. Sunt curioasa pentru ca imi doream asta intr-un fel si ma intreb unde o sa imi bat eu capul de pereti in diminetile licentelor, speriata pentru ca nu doream asta chiar acum, trista pentru ca ajunsesem sa indragesc camera asta, privelistea de pe geam, vecinii, locurile foarte, foarte mult si anxioasa pentru ca nu am cine stie ce bani si nici vreo perspectiva, deocamdata.
O noua aventura, deci, vreau- nu vreau. Nu mai bine sa vreau?
