Ce ma rod pe mine cuvintele astea. Niciun basm nu se termina cu “ar fi putut fi”. Numai viata reala are harul asta.
Ar fi putut fi, ma. Cu o reteta care sa cuprinta nitel curaj, niscaiva lasat in urma de temeri, putina bizarerie… ar fi putut fi. Nu doar fragmente, nu doar idei, nu doar faramite, nu doar un rasarit, nu doar cateva nopti, nu doar un somn agitat, nu doar un latte, nu doar scari in spirala, nu doar renuntari acide, nu doar nu pot, nu doar altadata, nu doar 426 km, nu doar un tren plin de bagaje si gol de sperante, nu doar visul la o budinca si inghetata, nu doar un vis pribegit pe niste strazi nisipii. Ar fi putut fi… ce nu s-ar putea povesti.
Dar n-am mai fi noi, fara arfipututfi-urile noastre de toate zilele. Si regretele, desi mari, nu ajung la marimea ispravelor noastre nascute taman din arfipututfi.
