Giving up is not easy

Posted: April 14th, 2008 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | 2 Comments »

Am discutat azi despre renuntare, despre cum se intampla sa adulmeci un lucru si cand simti ca miroase cat de cat dubios sa decizi sa pleci, pentru ca sa nu te impregnezi si tu de mirosul ala de ranced, de mirosul dubios care nu stii ce e dar stii, simti ca nu e bine. Si nu e neaparat vorba ca s-a intamplat ceva anume, ceva concret, ci doar de perceptii, senzatii, sentimente.

Da, e egoism, da, e autoconservare. Dar nu, nu e usor, nu e calea cea mai simpla, nu inseamna ca nu doare. Toate renuntarile mele, oricat de sincere si de potrivite, oricat de binevenite si oricat de salvatoare, m-au durut la un anume nivel. Si m-a durut sa vad ca ceea ce parea sa merite n-a meritat, m-a durut sa vad ca am avut dreptate cand am plecat, pentru ca intr-un fel adanc speram mereu sa nu am dreptate, m-a durut sa intorc spatele, m-a durut sa-mi dau seama ca, baga-mi-as picioarele, iar e momentul ala, de facut bagaj si plecat.

Asta nu inseamna ca nu merita sa lupti pentru nimic. Clar nu. Inseamna ca trebuie sa stii sa faci diferenta intre cand merita si cand nu, cand structura acelui lucru nu e inca atat de alterata si nu-ti scartaie podul sub picioare cand incerci sa mergi pe el, riscand astfel sa te duci dracului, mai repede sau mai tarziu.

Si uite asa, simplu sau nu, de ce inca cred in lucruri rational imposibile si fizic irealizabile dar care miros a lumina si plec de cele mai multe ori de langa ceva concret, real, palpabil dar care miroase a stricat. Si uite asa, simplu, de ce uneori ma arunc cu capul inainte si alteori ma intorc pe calcaie atat de repede ca nici nu vezi.


2 Comments on “Giving up is not easy”

  1. 1 Roxa said at 2:13 am on April 14th, 2008:

    Bine, Silvia… :(

  2. 2 Sunkissed said at 2:22 am on April 14th, 2008:

    ce-i? ce te-am intristat? ce mai facui, ca facui destule in ultimul timp fara sa vreau :(


Leave a Reply