Asa-i de frumos cand e soare si iti bei cafeaua pe balcon, cu gandul la drumurile pe care le ai azi de batut, in timp ce te gandesti ce vrei sa vezi pe geam. Mai iei o gura, mai croiesti o idee.
In dimineata asta am chef sa ma intalnesc cu un elefant. Am stat atata de mult in realitatea mea ca parca am chef sa ies putin din ea. Si cum caile de acces spre alte realitati au un dar nemaipomenit de a fi departe, e de datoria mea sa alerg spre ele. Asa ca inchid ochii si strang tare pumnii si sper sa ma voi vedea cu un elefant azi.
Azi noapte am visat constant acelasi vis: ca pierdeam trenul. Trei trenuri am visat c-am pierdut. Si dupa fiecare am alergat, pentru fiecare am avut un regret, in fiecare era cineva care sa ma astepte.
Si ce faci cand pierzi trenul? Iei altul, la o adica. Si poate e si un elefant in cel pe care-l iei.
Acum realizez ca leul cataleptic de pe cana mea de cafea se uita cam ciudat la mine. E drept, cafeaua asta e si ea cam tare, dar cred ca problema lui e cu elefantul. Ar fi o intalnire interesanta, ce-i drept.
