Versetele Satanice

Posted: April 20th, 2008 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | No Comments »

Am terminat in sfarsit “Versetele Satanice” si simt ca, desi imi va fi imposibil, mai trebuie s-o citesc o data.

Mi-am dorit foarte mult cartea asta si am inceput s-o citesc dupa ce am ignorat cu greu critici sau rezumate sau povesti despre ea. Nu doream sa stiu nimic despre ea, structura ei sau povestile ei, doream doar sa o citesc eu, prin primsa mea, sa receptionez cuvintele lui Rushdie asa cum am incercat intodeauna si asa cum trebuie: prin mine si nimeni altcineva.

Lectura a mers greu, din cauza ca este o carte foarte condensata si gandita. O data ce pierdeai contactul cu ea, era greu sa intri din nou in poveste. Iar ca sa intri in poveste iti trebuia timp si curaj, caci povestea te prindea cu totul in vartejul ei si uitai cine esti, devenind un simplu spectator.

Salman Rushdie este unul din putinii scriitori care are acest impact imens asupra mea. De regula, din cele 600, 700, 800 de pagini cum ii place lui sa scrie, sunt cateva in totalitate ale mele, cateva care ma cuprind cu totul, pe care le cuprind eu la randu-mi, care sunt, in esenta, eu. Ultimele cateva pagini din cartea asta m-au cutremurat, prin prisma unor experiente personale. M-au adus intr-o stare in care nu mai fusesem de mult si intr-o asemenea receptivitate la cuvinte cum nu mai resimtisem de ceva vreme.

Cartea asta sta sub semnul dualitatii. Dualitatea personajelor, povestilor, modului in care a fost receptionata de Occident si Orient, modului in care a fost scrisa. Sta marturie faptului ca despre dezradacinari si regasiri se poate scrie mereu in cel putin doua feluri, ca ele se traiesc cel putin in doua feluri, ca sunt intelese in cel putin doua feluri. Pentru mine, cartea a avut uneori duritatea unei roci, alteori moliciunea unui fulg de zapada. Am crezut, la final, ca trebuie sa aleg dintre astea doua. Dar nu trebuie.



Leave a Reply