Si a fost un august cu iz de mai si de liliac si ploaie si mult, dar mult, ametitor de mult verde.
Si a fost un drum spre mare incheiat fix cand iesea soarele din mare, fix cum trebuia, unde, cu cine si mai ales de ce.
Si au fost psihopatii mei, din fericire toti, din fericire veseli.
Si a fost asteptarea drumului 2 mai- Vama, sarit din maxi-taxi si alergat tot drumul pana la cafeaua lui Ovidiu.
Si a fost CAFEAUA lui Ovidiu, parfumul si gustul ei de neuitat, bauta pe plaja, cu valurile in fata, in liniste, intr-o companie de invidiat.
Si au fost doua picioare in mare, degerate, dar fericite, uscate apoi de un soare pasnic.
Si a fost cafeaua mea cu ea, cu prietena mea, cu ale noastre de acum si o mare, mare mirare in fata a ceea ce era al nostru cu un an in urma, analizand fiecare mare pe care ne-am facut-o dupa chipul si asemanarea noastra.
Si a fost prima raza de soare care te arde pe spate, primul lenevit pe nisip, prima urma de bronz.
Si a fost Licoare Magica de Maramures, rasete peste rasete, perle peste perle notate cu grija de mine pe bonuri de cumparaturi, etichete de la sticlele de apa si altele.
Si a fost. 1 mai. In 2 mai. In Vama. In mine.
Si mi-am revenit. Nu la mine cum am fost, la mine cum ma asteptam sa fiu. Mi-am lipsit.
Acum am o gramada de pagini ce se asteapta sa fie scrise si am mult tupeu si multa rabdare sa le scriu.
