Amalgam

Posted: May 6th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

150 de documente deschise pe ecran, multe carti imprastiate in toata casa, un permis de BCU ce se pregateste sa fie exploatat. Cautari de apartament cu 3 camere cu vedere la nopti nedormite, bucatarie colorata, perne multe, povestiri in miez de noapte, vecini noi, tenisi colorati la usa, nisip de Vama imprastiat din hainele si gentile noastre prin toata casa, cercei multi si colorati bratari la fel de multe si de colorate si fete vesele. Hiperventilez, mai e atat de putin pana la licenta! Cutii de carton prin toata casa pe care o voi parasi cat de curand, atunci cand va aparea acel apartament nu perfect, nu al meu, ci al nostru, al meu si al fetelor vesele cu care ma mut. Argh, si sesiunea si licenta si toate sunt sus in capul meu si nu ma lasa sa dorm, visesz numai documente deschise si tastaturi care se blocheaza, nu mi se aseaza ideile si nu vor nici macar sa stea locului cat pentru o poza, simt ca nu mai reactionez neuronal, ca nu mai e nimic din creierul meu de odinioara, ca undeva pe parcurs am facut scurtcircuit. Poc! si uite acum impasul si haosul si eu in mijlocul lui.

Si undeva in toate astea mi-e atata de bine ca nici macar nu mai hiperventilez asa cum o faceam o data. Adica tot ma panichez, dar paradoxal, mai in liniste. Am la ce sa fug cand simt ca-mi trebuie o punga de hartie.

Mi-am inceput foarte bine rasaritul acela. M-a inceput si el pe mine si acum, desi nu stiu cum si de ce si pentru cat timp, imi da o stare de bine ca o acadea. Si, contrar mie, nici nu vreau sa raspund intrebarilor astora. Habar n-am. E eliberator.

Si, intr-un fel sau altul, ma voi muta, imi voi da examenele, licenta, va fi un pic rau, un pic stresant, un pic bine. Si undeva prin toate astea ma tin bine, dar bine de tot de bucatica mea de plaja patata cu multe culori, cu un sarut, cu doua, cu trei…



Leave a Reply