Epopeea unei mutari

Posted: May 14th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 5 Comments »

Cand am incuiat pentru ultima data usa apartamentului in care am locuit aproape 4 ani, m-a apucat un soi de nostalgie la care ma asteptam, dar nu ma asteptam sa fie atat de puternica. Am revazut parca fiecare moment din casa aceea, fiecare dubiosenie a ei, fiecare intamplare amuzanta. Cum am stat fara usa la baie, fara chiuveta la bucatarie si fara dulapuri ceva vreme, cum am invatat sa ma obisnuiesc cu locuitul cu o persoana despre care nu stiam mare lucru, cum am impartit apartamentul petnru cateva luni bune cu un soricel tare indaratnic si rezistent la otrava, momentele in care nu-mi mai incapeam in piele de fericire si momentele in care nu-mi mai incapeam in piele de tristete, draperiile albe ce mi-au dat batai de cap, floarea care nu voia sa se faca mai mare, temerile, angoasele, zambetele, usile deschise cu grija la 6 dimineata sau inchise cu nervi si somn la 7 jumate… Toate mi-au sarit drept in cap si-n ochi si m-au impiedicat sa vad bine ce strang.

M-am mobilizat totusi si am luat tot-tot-tot. Ce sa zic… sunt al dracului de strangatoare. Pe la al cincilea transport imi venea sa le dau naiba pe toate si sa ramana asa, jumate in masina, jumate in casa ce urma sa fie parasita. Dar am perseverat si, injurand, am strans fiecare fleac adunat in aproape 4 ani in pungi, pungute, sacose, bagaje, de ma simteam de parca eram cu satra, haoleu, mancati-as.

Si, o curatenie si un pat mutat mai tarziu, un drum iiiiinterminabil la Ikea pe care, cu toata dragostea dar o urasc, ales de mobila, foame crunta si sandwichuri in picioare intr-o bucatarie goala ca teasta unui chel (cele doua-trei fire de par fiind un frigider si un aragaz), un administrator oarecum isteric si constatarea faptului ca peretii sunt al dracului de subtiri… ne-am instalat… In casa aceea, a noastra, deh, casa de trei gagici, fiecare cu ale ei. Azi de dimineata am vazut cum e traiul cu o medicinista. Miros de cafea in toata casa si ceva cursuri la biochimie pe care m-am uitat fugitiv in timp ce ma imbracam si mancam in acelasi timp pe la un 7 asa. O sa vad si cum e traiul cu o artista (desi tot la Politice isi face veacul), care deja si-a depozitat margelele miraculoase din care imi face mie bratari in cutii si cutiute si are planuri de vopsit noptierele.

Luni am fost mesterii veseli. Am montat mobila zi de vara pana-n seara (ceea ce au constatat si vecinii nostri si cred ca ne-am luat ceva injuraturi, da’ asta e). Am montat un pat si un birou intre gagici si dup-aia am chemat intarituri, ca d-aia ai prieteni, frati mai mari si gagici. Toti trei cu acte un ciocan, suruburi, scheme, unelte… ce sa mai, o nebunie. Dar am terminat, si mobila, si pe noi, si pe ei cu ocazia asta. Luni noapte, de fapt marti dimineata la 1 in sufrageria noastra mobilata complicat cu un fotoliu si o masuta, acum si o biblioteca si doua bucati broaste testoatse derutate, zaceau printre cartoane si cuie si suruburi 7 oameni putin ametiti, dintre care 3, adica noi, cu gura pana la urechi.

Ieri, cu toate ca intelegeam pe deplin expresia “obosit ca un cal de curse”, am mai dat un tur de forta pana la magazinul iadului, iarasi cu tot dragul, Ikea adica, sa mai completam golurile. La 9 seara, dupa un drum interminabil prin Crangasi, caram vesele, eu si Ruxi un ditai dulapul. Il montam mai incolo.

Ce mai ramane? Fizic, nu pot sa mai strang pumnii. Simt 250 de pietre de moara pe umeri. Am inceput sa uit. Cad lata la 9 de somn. Nu mai stiu ce e aia viata personala. Sa nu vorbim de scoala, licente si altele ca e groasa treaba. Acum sunt in BCU ca-mi tremurau mainile de nevoie acuta de net; sper sa rezolv cumva si saptamana asta in apartament. Desi abia azi se face fix o saptamana de cand mergeam sa vedem apartamentul pentru prima data, mi se pare ca au trecut 10 ani. Am o camera asa de frumoasa!… Asa cum o voiam. Si pentru ea tin sa multumesc, ca la Oscaruri, mamei mele ca n-a comentat nicio decizie estetica, prietenului cu rabdare multa care mi-a suportat diverse si ciudate muierisme, prietenilor care mi-au montat diverse, fetelor cu care m-am consultat la muuulte maruntisuri dar al naiba de importante si celor care s-au gandit sa renunte la balcon si sa faca o minunatie de camera maaare, mare de tot. Mai raman cateva suruburi de la Ikea imprastiate, o masina de spalat de achizitionat, un somn adevarat de prestat… si mai vedem.

Deja m-am obisnuit si descopar cu fascinatie unele chichite ale noului loc. Vasul de toaleta e leeent, rau de tot. Noaptea nu e apa calda si/sau presiune la dus. Se aude tooot, tot, fir-ar sa fie. Am vecini fie foarte amabili, suspect de amabili chiar, fie acri ca un castravete murat. Usa de la intrare are un asa sistem incat nu poate fi deschisa fara cheie de afara, chiar daca nu e incuiata. Si altele….

Acum astept restul, ce-o fi. Sunt cam obosita, stresata, ma dor toate alea, de 3 ore sunt aici in BCU incercand sa recuperez la licenta… si abia astept sa ajung acasa. Suna bine, nu atat Militari, cat casa asta.


5 Comments on “Epopeea unei mutari”

  1. 1 ionuca said at 12:02 am on May 15th, 2008:

    Pe cand poze? I wanna see your new home! ;;)

  2. 2 iulia said at 11:39 am on May 15th, 2008:

    ce frumos ba! pupa-le si pe fete si sa fie intr-un ceas bun!

  3. 3 ionut.m said at 11:26 pm on May 15th, 2008:

    Felicitari pentru mutat. Cred ca noile amintiri isi vor face repede loc intre cele vechi. Si sper sa fie si mai frumoase.

  4. 4 Ina said at 1:26 am on May 16th, 2008:

    Sa-ti fie cu noroc my love! Ma mut si eu in august si sper sa fiu la fel de fericita si de epuizata cum esti tu acum.

    p.s. abia astept sa vin acasa! si sa te vizitez
    =)
    love
    ina

  5. 5 Sunkissed said at 6:24 pm on May 16th, 2008:

    ionuca, pretty soon. acum au venit baietii de la net, baterii la aparat sa incarc si imediat si poze :D
    iulia, le pup ma, ca-mi sunt dragi tare
    ionut, chiar vorbeam azi cu una dintre fete ca abia asteptam povestile casei asteia
    ina, o sa fii. e frumos :). te astept!


Leave a Reply