Luna aproape plina pe un cer aproape senin. Nu-i nimic, e mai misterios asa. Hainele negre de concert. Pletele in vant. Totusi lipsea ceva. Nu eram in starea aia, nu eram acolo, eram putin in ale mele.
Brusc. Ei. Wolfshade. She brought the night hidden in her sad wolf eyes.
Mainile au inceput sa tremure, muzica intra prin fiecare por. Ribeiro fascinant. Nu-mi putem dezlipi privirea. Pur si simplu… nu puteam.
Opium. Desire or will?… Caut raspunsul prin glasul lui Ribeiro, prin chitara, prin ei, prin mine Luna deasupra noastra, un soi de perfectiune pe scena, un uitat de mine, un pierdut printre umbre. Ciudat cat de in multime si in afara ei ma simteam.
Una dupa alta se desfasurau cantece, stari, ma desfaceam si ma inchideam in acelasi timp. I worship thee, for they are my weapons to hurt god. .You’re a beast, evil one. How did you get inside me?.
Fool Moon Madness. Ma uit in jur, maini ridicate peste tot, multime obedienta si totusi plina de razvratire.
From Lowering Skies. Inchid ochii. Mi-era cald si frig in acelasi timp. Parca mi se canta mie la ureche, parca era o incantatie veche menita sa-mi aduca aminte.
Alma Mater. Virando costas ao mundo/ Orgulhosamente sòs Glória antiga, volta a nós!. Un singur glas. O singura strigare, ultima, din toti plamanii.
It is so real
So full of light
Nocturna steals the night
Cu alte cuvinte, mai putine: degeaba ii asculti acasa. Macar o data si tot trebuie sa vezi Moonspell live.
Eu cand o sa-i vad pe Nirvana ? 
