…trebuie sa fie sa vrei sa vorbesti cu cineva si sa nu poti. Si sa fie numai vina ta si sa stai sa-ti rozi unghiile gandindu-te ca ai facut-o de oaie, dorindu-ti inca o conversatie ca alea care te faceau sa te simti atat de bine, un zambet complice, un ras dement si sa stii ca astea sunt acum fara tine.
E vorba aia romaneasca, cum iti asterni asa dormi. Nu te astepta de la un cearsaf mototolit sa te lase sa visezi frumos si linistit.
Trist trebuie sa fie. Am incercat sa evit lucrurile astea pe cat am putut si in general mi-a si iesit. Altii au invatat pe pielea mea treaba asta. Sper macar sa le fie de folos la ceva si sa stie pe viitor… ca mie una mi-a fost sa invat lucrurile astea pe umerii proprii, pe nopti nedormite, pe arsuri la talpi provocate de alegeri gresite macar dintr-un punct de vedere.
