Cum sa te inseli frumos

Posted: May 27th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

M-am inselat. Dar rau, nu asa. M-am inselat ca naiba. Fugind mi-am dat seama. Era duminica si mi-era frig si putin rau.

Si n-am vrut sa recunosc ca m-am inselat pana acum, n-am vrut pentru ca ar fi fost prima data si intaia oara cand m-as fi inselat cu asa ceva. Ar fi fost prima data cand fugeam de ceva pentru ca era chiar piesa de puzzle care trebuia atunci si acolo.

Acum las ego-ul la o parte si recunosc ca m-am inselat. Se poate si asta, ce naiba, nu suntem perfecti. Daca eu, asa cum sunt, as fi perfecta, ar insemna ca cineva acolo sus are un simt extraordinar al umorului, plus ca toata lumea asta ar fi cu susul in jos.

Recunosc acum ca m-am inselat ca sa stiu pe mai departe ca nu e mare branza daca o sa mai fac asta. Ca nu ma da nimeni in judecata cum ca nu mi-am respectat principiile. Sau cum ca instinctul meu mai da rateuri, ca un motor obosit. Sau ca nu stiu sa mai interpretez semne si semnale din cauza unor ochelari prafuiti si al unui “stiu eu ca asa e” insusit dracu sa mai stie cand.

Da, sunt sperioasa. Da, fug ca naiba cand nu e bine. Din pacate, fug ca naiba si cand e bine. Trebuie multa rabdare sa ma tina in loc. Multa rabdare si multe din de toate pe care inca nu le stiu. Si poate ca nu voi sta niciodata pe loc. Ceva in mine s-a mutat atat de al dracului de departe inspre nord incat mi-e atat de greu sa mai cred in ceea ce credeam asa de tare, de copilaros si de frumos o data cand mi se parea ca daca am un scut nimeni nu ma poate lovi. Dracu se gandea ca scutul ala o sa fie cel care va cadea peste mine, trosc, si ca voi ramane julita si cu teama de scuturi de-aici incolo.

Dar o sa mai gresesc, o sa ma mai ascund, o sa mai fug. Numai ca acum stiu ca e bine. E ok. E cum trebuie sa fie. E transparent. E putin stramb. E numai bine.



Leave a Reply