Nelalocul lor

Posted: June 11th, 2008 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

E o senzatie ciudata aia cand dai de anumite cantece care s-ar fi potrivit ca o manusa in alte vremuri, acum imemoriale. Le asculti si-ti dau tare de tot in cap cu un baros, doua, trei, cat le tine, te izbesc, te arunca de pamantul de care ai stat lipit atata vreme pentru ca nu te puteai ridica. Si toate astea in timp ce te dedublezi, te uiti la tine acolo, pe pamant, cu o detasare de care ti se face frica. Si din frica vine crisparea, si uite iar durerea aia, pe care acum o privesti in ochi. Si parca mereu e prima zi, din nou si din nou si din nou….

O senzatie ciudata e si aceea cand intalnesti oameni pe care i-ai asteptat atata vreme sa apara si vin cand lipsa lor nu mai era de mult dureroasa. Ai invatat sa te descurci fara sa ceri un deget, o mana sau un brat intreg, un suflet, un prieten, un nou suflet in care sa te deschizi. Si totusi vin si te intrebi de ce aveai nevoie de ei, ce-ti lipsea, ce ai capatat de la altii sau doar de la tine, exclusiv ca lama unui cutit special creat pentru a decupa cu precizie cangrene sufletesti.

Te duci in locuri speciale in care te-ai fi dus cu drag acum ceva vreme, ar fi insemnat ceva. Ajungi acolo si e gol, nu locul, ci spatiul din tine rezervat lui. Nu mai stii, de atatea asteptari, ce sa faci cu el si unde sa-l pui, ca sa nu mai zic de nelamurirea in fata propriei tale pozitionari. Asa ca stai acolo, pe o margine, detasat, a dracu detasare, gol, privind spre fereastra aia care ti se deschidea cand te gandeai la locul ala si-ti dai seama ca ti-a ajuns sa fii acolo o clipa numai si asta in imaginatie.

Unele chestiuni nelalocul lor sunt mult mai potrivite decat toate cuburile rubik rezolvate din lumea asta.



Leave a Reply