I get hysterical, hysteria…

Posted: July 9th, 2008 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | 2 Comments »

Pentru mine, concertul Def Leppard a inceput cu mari emotii. Stateam singura in multime, incercand sa-mi fac loc mai in fata si asteptam cu oarece neincredere inceperea concertului. Exact ca atunci cand te vezi cu cineva pe care nu l-ai mai vazut din liceu si speri sa fie inca acolo ceva-ul acela care va lega. Mi-a fost frica sa nu cumva sa nu-mi mai placa de formatia pe care o ascultam la obsesie in liceu, mi-a fost frica sa nu am sentimentul ca am crescut si ei sunt depasiti, mi-a fost frica sa nu-mi fi format o impresie aiurea despre ei din documentare si altele.

Am invatat insa aseara ca am crescut, ca ei s-au schimbat, dar ca inca mai facem clic. Ca au ramas aceeasi formatie in care toti conduc, in care nimeni nu epateaza, in care se vede pe fetele lor bucuria de a canta si de a canta impreuna. Si am sarit si am strigat si am stat la cativa metri de ei, le-am observat fiecare gest, fiecare miscare si m-am simtit din nou ca la 16 ani in sufrageria mea cand ii povesteam lui Mihnea istoria formatiei sau cand ii povesteam lui bietul Tudosie aceeasi istorie. Pentru ca imi placeau, penru ca nu mi-e rusine sa spun ca ’80s metal kicks ass. I got hysterical, ce sa mai. Vivian Campbell face toti banii, este indragostit de chitara aia. Pe langa el, Phil Collen pare cuminte, desi nu e. Se comportau ca niste pusti de 17 ani, avand insa indemanara pe care numai zeci de ani in muzica ti-o aduce. Rick Allen era cuminte, ca de obicei, batand la tobele lui cu o singura mana mai bine decat multi alti bateristi pe care i-am auzit. Rick Savage era complet dement, avea niste figuri si miscari din care ai fi zis ca vine direct din anii 80. Chiar ma intrebam daca va avea parul intins cu placa sau salbatic. Iar Joe Eliott a fost exact cum mi-l imaginam, putin imbatranit, putin cu burtica, dar inca insemnand ceva.

Whitesnake mi-au placut si ei si cel mai mult mi-a placut Soldier of Fortune, o surpriza neasteptat de placuta pentru mine. Desi nu pentru ei venisem (fiind deci in minoritate grav de tot), m-au impresionat cu show-ul si cu prestatia lui Coverdale.

Totusi, organizarea n-a fost cine stie ce, cozile – ca de obicei – interminabile pentru ceva apa sau alcool, astfel incat am preferat sa mor de sete. Tehnic, eu, desi am stat in fata-centru, nu prea l-am auzit pe Joe Eliott la inceput, nu prea inspre deloc. Abia spre sfarsitul concertului a mai miscat ceva microfonul lui. Am auzit si ca din spate s-a auzit execrabil. Bine deci c-am stat in fata, ca o groupie ce sunt.

Una peste alta, a fost exact ce aveam nevoie, cand aveam nevoie.


2 Comments on “I get hysterical, hysteria…”

  1. 1 tricks said at 1:10 pm on July 9th, 2008:

    aaa, daca veneai de la def leppard in fata de tot, pe langa ecranul din dreapta, gaseai loc in primul rand :(. intr-adevar, def leppard kicks ass. si eu tot pentru ei am fost, dar nu m-au dezamagit nici cei de la whitesnake.

  2. 2 Sunkissed said at 3:07 pm on July 9th, 2008:

    damn it. stiam eu ca trebuia sa ma mai strecor


Leave a Reply