Ma uitam pe pozele de la mare din astea doua zile petrecute acolo si ma miram cat de colorate sunt unele si cat de intunecate sunt altele.
Ma gandeam la Soni si la bolurile lui, intotdeauna insuficiente, ma gandeam cum o fi sa-ti placa atat de mult ceea ce faci.
Ma gandeam ca din noaptea de sambata spre duminica tin mine foarte clar un anume val, o anume usurare si un anume zambet in nisip, ceva ce stiu numai eu si am avut grija sa uit acolo.
Si mai tin minte cum am cautat urma a ceva si am gasit-o, desi marea e faimoasa pentru cum stie sa stearga orice urma.
Am jurat in schimb ca nu mai beau in viata mea suc de portocale. Decizia asta o sa ma tina vreo 2, 3 luni probabil.
Si am mancat si am baut si mi-am cumparat lucruri, am fost 50% in concediu si 50% in vacanta, am fost cu fetele mele in locul meu. Stiu eu ca e inca al meu, desi mi-a parut putin distant si putin imbufnat.
Am uitat in schimb sa culeg scoici. Dar m-am ars pe partea dreapta a corpului in repriza de somn pe nisip.
Apa era foarte, foarte rece.
Si pana la urma…. ce? N-as sti sa spun. Am senzatia ca stiu, pe de o parte. Pe de alta nu reusesc sa articulez un sentiment.
