Despre ploaie si ale ei

Posted: July 15th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Urmareste-ma pana acasa si deschide-mi usa cand am mainile chinuite de plasele prea grele. Usa mea se deschide straniu, dar stiu c-o sa stii cum s-o imblanzesti.

Mi-e drag de ploaia de vara care ma prinde in pat la cafea. Mi-e drag de dimineata umeda trasa fara mila inspre zi de un ceas nerabdator. Mi-e drag sa-mi amintesc de fulgerele din toiul noptii.

Uneori spun ca plec si n-o fac. Tipic feminin; vreau doar sa mi se spuna sa stau, de parca niste cuvinte care rasuna intr-o camera au mai multa greutate decat niste priviri care rasuna in minte. Dar e mult mai bine cand stii ca trebuie sa stai si nici nu trebuie s-auzi asta spus.

Si cand intram in casa, ia-mi plasele grele din mana si ajuta-ma sa ma racoresc. Azi e bine, ieri a fost si mai bine, maine poate-mi gasesc cuvintele.

Visez uneori sa am o masina rosie si mica si s-o conduc peste tot sau sa stau la volan in parcare, s-ascult radio si sa ma gandesc. Asa faceam cand eram mai mica, ma suiam in locul soferului, dadeam drumul la radio si ma gandeam. Dumnezeu stie la ce, doar eram copil. Inca nu sunt departe de copilarii, oricum.

Ma duc sa ma ploua putin. O sa ma uit pe geam si o sa mi se para ca ploua cu soare. Imi planuiesc o zi de primavara.



Leave a Reply