Mi-e dor de casa

Posted: July 22nd, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 2 Comments »

Mi-e dor de locul pe care in primavara il si vedeam ca fiind acasa. Mi-am dorit foarte mult sa ajung acolo, dar se pare ca nu indeajuns. Ceea ce probabil ca spune ceva. Absurdul nu-si prea are locul in astfel de situatii. Si acum a venit vremea sa stau fata in fata cu alegerile mele si sa discut politicos cu ele, punandu-le intrebari, cautand raspunsuri.

Anul asta n-o sa ajung acasa. N-o sa miros aerul proaspat de toamna de-acolo, n-o sa-mi scriu povestirile in fata vreunui turn vechi de sute de ani, n-o sa-mi oboseasca picioarele mai mult decat celorlalti turisti. Si e putin trist sa te duci ca sa pleci, sa te duci turist intr-un loc pe care-l credeai acasa.

N-am plecat pentru ca mare parte din visele mele legate de locul acela erau doar vise. N-am stiut si n-am vrut sa le aduc inspre realitate. E drept ca realitatea a avut si ea grija de mine si m-a tras prin de toate, m-a ametit, m-a dat cu capul de pragul de sus. In doua luni jumatate, eu m-am mutat de unde stateam si am dat doua licente. Asta ca sa nu mai vorbim de chestiile de pe plan personal care au avut si au o importanta si un aport foarte mare, plus bucurii de tot felul, descoperiri si toate cele.

Si uite-asa am mai pus hold la un vis. O sa-mi fie greu sa mai fiu inca putin turist acasa la mine. Dar ce e important e ca, desi nu o sa plec cu un bagaj plin si inima plina inspre acolo la toamna, am aflat ca mai am multe de calatorit pe-aici. Important mai e ca atunci cand am pus hold am stiut de ce si mai mult am zambit decat am oftat. Nu vreau ca alegerea mea de a locui acolo sa fie o fuga de ceva, inspre ceva, sau doar o consecinta a unui moment ce parea prielnic. Vreau sa respect modul in care mi s-au tot intamplat lucrurile in ultima vreme si sa simt ca trebuie sa plec, sa simt ca pot sa plec si de fapt sa stiu ca nu plec, ca nu ma despart, ca nu ma rup. Ca e doar… cazul. Si nu mai vreau sa fie altcineva implicat in tot ceea ce as alege eu sa fac, macar din punct de vedere financiar.

Asa ca sunt linistita si oarecum multumita ca mi-am dat seama – pentru a mia oara dar omul cat traieste invata si daca nu invata i se mai intampla o data- ca nu rezolvi nimic fugind, ca nu gasesti nimic fugind, ca nu vindeci nimic fugind, mai ales cand… nu prea mai e cine stie ce de vindecat. O apa oxigenata de la colt poate face uneori toti banii, pe cand un bilet de tren la care te uiti cu speranta poate sa-ti aduca un mare si obositor nimic.


2 Comments on “Mi-e dor de casa”

  1. 1 narcis said at 12:47 am on July 23rd, 2008:

    ei bine, eu am preferat biletul (de avion). si sper sa fi facut alegerea buna:)

  2. 2 Sunkissed said at 11:14 am on July 23rd, 2008:

    daca n-ai indoieli inseamna ca a fost o alegere chiar buna :)


Leave a Reply