Up the fucking irons

Posted: August 5th, 2008 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | 2 Comments »

Iron Maiden. At its BEST.

Am vazut si eu un concert cap-coada, cu o deschidere pe care chiar sa simt ceva, nu sa stau uitandu-ma trista si rugandu-ma sa plece dracu o data, niste Trooperi care fac toti banii si inca pe-atat, care stiu sa anime, sa cante, sa fie prezenti pe scena. Ah, si domnisoara dinaintea lor arata foarte bine. Cam atat am observat si, judecand dupa privirile “baluta in coltul buzei” ale partii masculine a publicului si “‘r-ar a naibii ca buna mai e” a partii feminine a publicului, cam asa statea treaba si era singurul lucru de observat.

Revenind la Trooper, imi pare rau numai c-au avut problema cu generatorul. Rezolvata finut si fara sa se strice atmosfera. Cam de pe la ultima lor melodie am simtit eu ca e cam albastra situatia. In sensul ca eram la fel de umeda ca la Metallica, de data asta din cauza de transpiratie. Caci, vedeti voi, sa fie peste 30 de grade, sa te bata soarele in cap, sa fii impinsa si strivita de mii de oameni, sa ai 1, 60 si cei din jur mult mai mult ca tine nu prea e o combinatie misto. Nu e nicio combinatie de fapt.

Si incercam eu sa intru in atmosfera, fiind, contrar oarecum naturii mele, destul de agresiva cu oamenii, pentru ca m-am saturat de coate-goale-mate-fripte care sta in pana mea la umbra si la bere in timp ce noi ne coacem in soare ca sa stam relativ decent sa putem vedea ceva si cu 10 minute inainte de Maiden vine si-si face loc in fata cu pumni, picioare si coate. Nu unul, doi, ci vreo 15, din care 10 erau si impreuna. Asudam eu deci linistita si din cand in cand mai ocaram vreun badaran ca aproape ca uitasem de ce am venit.

Dar mi-am adus aminte curand de ce eram acolo. In ciuda caldurii teribile si a imbulzelii, am vazut cel mai bun show. Mi s-a facut pielea gaina de mai multe ori. Cand nu-l auzeam pe Bruce din cauza publicului. Cand dupa “scream for me Bucharest” stadionul exploda. La Aces High, refrenul acela de m-a bantuit. La Rime Of The Ancient Mariner, o stare incredibila. La Run To The Hills, cand efectiv am avut o reactie fizica ce m-a impins s-o iau la goana; stavilita numai de faptul ca nu se putea avansa nici cu un picior de lacusta. La sunetul ireprosabil, la Heaven Can Wait, la Fear Of The Dark, acele oooo-uri pe care de cand vremea voiam sa le cant in concert cu ei, la final, cand nu-mi mai simteam picioarele si credeam ca a bea apa este un vis de neatins, cand fiecare strigat durea si cand fiecare picatura de transpiratie drept in ochi imi provoca lacrimi, si alea sarate.

Dar a meritat tot-tot-tot. Picioarele mele tumefiate, cat m-or fi blestemat oamenii aia pe care nu i-am lasat sa se infiltreze, senzatia de lesin de la caldura, somnul putin din noaptea asta ca maine am tren, tot. Tot, pentru Eddie la cativa metri. Pentru ei, Maiden.

Am asa o senzatie oarecum de tristete ca am vazut ce voiam mai mult si mai mult sa vad din sfera “dat bezmetic din cap”. Dar de multumire aproape obscena ca a fost nu cum mi-am imaginat, ci de 100 de ori mai bine. Incepand cu Moonspell, trecand prin Metallica (inca nu pot sa ascult One fara sa mi se faca pielea de gaina) si terminand cu Maiden.


2 Comments on “Up the fucking irons”

  1. 1 moromete said at 2:46 pm on August 5th, 2008:

    Mda, oamenii astia au o energie cel putin de invidiat. Mai ales Bruca ma asteptat sa se opreasca la un moment dat din alergat, dar nu era cazul. A fost extraordinar…

  2. 2 Sunkissed said at 1:19 am on August 11th, 2008:

    da-da-da.


Leave a Reply