Daca nu m-as pierde printre prieteni si ochi verzi, printre cafele si promisiuni, printre scoici si amintiri, poate ca as vedea Vama asa cum e, asa cum a ajuns, asa obositoare, plina, murdara, urata, dizgratioasa, lipsita de farmec. Dar norocul meu ca ma pierd. Si norocul meu ca in cea mai aglomerata zi din Vama am ales sa ma plimb intre Vama si 2 Mai. Ca sa vad ca se poate si altfel.
In rest, am facut 23. De ani. In Vama. Dupa ce mi s-a urat si am fost pupata, a inceput “”Corabia Nebunilor” in boxe. Ce frumos inceput de 23, nu? Si am primit cadouri. O bocceluta albastra plina de bunatati, o rochie asa cum de mult doream, bratari, inel, esarfa, bluza si cercei. Si azi partea a doua de cadou, Canon S5IS, ca sa nu mai sufar ca pozele de la rasarit nu ieseau niciodata bine. Am baut cafeaua-minune in fiecare zi. Am mancat mancare gatita in fiecare zi. A fost bine, mai. Bine-bine. Nu stiu sa-mi fi lipsit ceva. Ba chiar am avut parte de mai mult bine decat credeam. O promisiune pastrata, un zambet furat, prieteni frumosi ca intotdeauna, o mana calda intr-a mea.
Maine sunt iar pe drum. Sibiu. Vacanta frumoasa in continuare!
