Sigur e ceva

Posted: August 25th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

…daca e luni, m-am trezit de una singura (ma rog…) fara efort si in plus ma simt si bine. Imi miroase putin a toamna. Sper sa primesc vesti bune saptamana asta si s-o inchei pe ea, pe saptamana, la mine acasa, cu cateva zile mai devreme.

Mi s-a intors Fely din tarile calde. De fapt, din Praga, Viena si Budapesta. Mi-era tare dor de ea, asta asa, ca sa se stie si on line.

Si as manca ciocolata, da, ciocolata la micul dejun. Mi-as cumpara flori pe care sa le imprastii prin toata casa. Mi-as face planuri nesfarsite despre cum o sa-mi mobilez viitoarea casa, mi-as cauta un pat mai mare si mai vesel in care sa visez mai bine, mi-as numara visele sa vad daca-mi dau cu plus, as saluta toti oamenii de pe strada.

Ciudat, de fapt, nu, deloc ciudat, extraordinar de firesc cum acasa, acolo, cu ai tai, cele mai grele decizii ti se par bazaconii si reusesti sa-ti revii si sa-ti fie bine, sa pleci vesel intr-un tren care a intarziat si sa-ti intalnesti in el prieteni, sa mancati ciocolata, sa primesti cadouri, sa astepti un alt tren in gara, sa-ti fie bine.

Si nici n-am baut cafeaua.

Si sper sa ma tina zambetul. Mi-e frica, totusi, asa cum mi-e frica ori de cate ori mi se intampla ceva frumos, minunat, neasteptat. Mi-e frica si de cele mai firesti stari de bine. Dar in afara de frica, azi am si o nestavilita dorinta sa pastrez starea, sa nu o las sa plece de nebuna pe unde doreste dansa. Macar pana diseara, cand intunericul vine, fata nu mi se mai vede, poate sa-mi cada buza macar cateva clipe pentru a implini ritualul meu de melancolie zilnica. Necesar, va zic.



Leave a Reply