A sunkissed world

25 Sep, 2008

Ziua revelatiilor ploioase

Posted by: sunkissed In: Eu cu mine

Stii sentimentul ala, dis de dimineata, inainte chiar sa redevii biped si sa calci repede-repede pe parchetul rece pana la baie, ca azi nu e o zi obisnuita? Nu neaparat in sensul in care o sa ti se intample ceva magnific, cum ar fi sa castigi 1000000 de euro. Nici macar ceva extraordinar cum ar fi sa te izbeasca inspiratia in moalele capului si sa scrii ceva nemaipomenit. Si nici macar chestii haioase cum ar fi  sa gasesti ceva frumos la job sau sa ti se intample ceva distractiv.

Si toata ziua aia o petreci intr-un puzzle. Mai, ce sa fie, iti zici, in timp ce fiecare fibra a fiintei tale conspira pe la spatele tau sa intarzii la serviciu, desi nu ti-ai schimbat cu nimic dimineata. Astepti sa ploua de parca asta era maretul lucru, alene te misti spre metrou, uiti sa asculti muzica sau sa citesti, ajungi unde trebuie, te postezi pe scaun si astepti. Da, faci chestii, dar ceva din mintea ta asteapta si parca miroase din ce in ce mai clar a usoara depresie pe care o stii, ca doar e toamna, ce mama ma-sii. Bei cafeaua, glumesti, oftezi, mark all as read, send, reply, fwd si tot restul.

Undeva in tine e o plaja. De care n-ai uitat. Si ti se aduce aminte de ea asa de frumos si firesc incat trece putin timp pana sinapsele tale fac legatura si stiu ca asta asteptai. Asteptai sa revii acolo, intr-o zi mohorata de toamna, asteptai sa stii daca a fost sau nu a fost, daca scoica zgarie sau e blanda, daca rasaritul e violet sau rosu, daca marea e calma sau inspumata, daca e ceata sau senin. Sa stii daca locul pe care ti l-ai atribuit chiar a existat. E o chestiune de neexplicat. Si ca intotdeauna, ca in povestile alea ciudate care n-au fost scrise niciodata pentru ca sunt prea ciudate, cand nu primesti ceva atunci cand ceri ci mult dupa, vine. O propozitie, da, asta era tot, ma. O amarata de propozitie. Si-ti dai seama ca totul este un puzzle si nu un castel de carti de joc. Castelul s-ar fi daramat fara o carte, puzzleul a continuat sa se aranjeze. Iar tu, asa cum esti, cu picioarele tale mereu reci, cu ochelari, cu bratari colorate, cu esarfa si vise, esti bine pentru ca acel lucru aflat era adevarat inainte sa-l auzi.

If you believe there’s nothing up my sleeve, then nothing is cool.

Share this: Twitter | Facebook

4 Responses to "Ziua revelatiilor ploioase"

1 | diana

September 26th, 2008 at 10:34 am

Avatar

“Iar tu, asa cum esti, cu picioarele tale mereu reci, cu ochelari, cu bratari colorate, cu esarfa si vise, esti bine pentru ca acel lucru aflat era adevarat inainte sa-l auzi.” ….f tare…o descriere foarte precisa :)) sper ca si lucrurile sa se dovedeasca a fi adevarate…mai ales in ziua asta asa urata…

2 | Sunkissed

September 26th, 2008 at 1:13 pm

Avatar

ehei, azi s-a dovedit ca familia nu ti-o alegi :d detaliez foarte curand

3 | diana

September 26th, 2008 at 1:18 pm

Avatar

mda…familia nu ti-o alegi, intradevar….dar si prietenii care ii alegi de multe ori se dovedesc a fi…..

4 | Sunkissed

September 26th, 2008 at 1:57 pm

Avatar

da. dar macar poti sa te simti tu vinovat ca tu i-ai ales. cu familia… zici “astia sunt” si mergi mai departe

Comment Form

About

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." Bukowski

Silvia's books

American Gods
The Graveyard Book
Dance Dance Dance
Kafka on the Shore
Foundation
Prelude to Foundation
Lolita
One Hundred Years of Solitude
Slaughterhouse-Five
The Catcher in the Rye
The Blind Owl
Steppenwolf
Demian/Siddharta/Der Steppenwolf
The Glass Bead Game
Demian
Peter Camenzind
The Fairy Tales of Hermann Hesse
Gertrude
Knulp
Rosshalde


Silvia's favorite books »

Take a look



Kokoro by Natsume Sōseki