Cum sa (nu)-ti invingi durerea de capatana

Posted: October 24th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Ieri, dimineata mea metaforica de la 11 mi-a adus o strasnica durere de cap si o marunta cadere de calciu, cat sa-i tina companie primei. Si m-am gandit eu ca ar fi bine sa ma plimb prin parc la ceas de seara, sa iau putin aer, sa respir si sa vad si altceva decat biroul si monitorul.

Am si executat aceste lucruri, numai ca in minunatul parc Cismigiu putea a caca de porumbel. Peste tot. Nu a existat un colt unde sa ajung si sa nu simt acelasi miros de crescatorie de porumbei. Sa inteleg ca au facut pe ei de frica pentru ca a venit, intr-adevar, toamna? Alta explicatie eu nu gasesc.

Asa ca, fiind eu coplesita de ziua cea grea, de saptamana oarecum de rahat, de faptul ca si a doua zi, adica azi, mai aveam de tras de mine si trezit la 7 jumatate, de faptul ca mi-a fost rau si ca nici macar in parc nu ma pot relaxa pentru ca pute, de faptul ca nu stiam ce o sa fac in weekend, de durerea de cap care era din ce in ce mai puternica… m-am pus pe-o banca, fix in mijlocul parcului, am tras o gura de aer imputit, am oftat a resemnare si m-am dus inspre casa. Nu, nu mi-am invins durerea de cap. Poate ca ieri chiar trebuia sa ma doara capul, eu stiu…

Si uite ca e vineri, trag de mine sa plec de aici, dar macar ma simt mai bine, mai golita de tensiuni, stiu ca poate sa fie si mai rau, asa cum poate sa fie si mai bine. Asa ca o sa ma duc acasa sa ma imbrac mai bine, sa-mi cumpar spirulina si calciumagneziuzinc, sa trag aer in piept, sa ma sui intr-un tren si sa-mi vad de ale mele.

Da, mai citesc si mai scriu poezii si altele din gama. Asta e un raspuns catre acea parte din mine care uita uneori asta…



Leave a Reply