O balanta

Posted: October 28th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 9 Comments »

Ieri mirosea atat de tare a iarna ca m-am si vazut cu ghete pufoase, manusi imblanite si caciula mea caraghioasa, sus intr-o casa de munte, cu vin fiert in mana, cu zapada in jur. M-am imaginat acolo, la caldura pe care numai lemnul o poate da. Aproape ca simteam zapada pe nas si picioarele inghetate.

Si m-am tot gandit eu asa… cum de m-am linistit dintr-o data. Descopar chestii la mine care au ars mocnit pana cand, nealimentate, s-au stins. Si nu e deloc rau. Descopar furii si dureri care atunci cand erau prezente, erau atat de prezente incat credeam sincer ca or sa ma doboare, dar n-au facut-o. Descopar raceli care s-au topit.

De cate ori sa mai citesti o carte pana sa inveti ceva din ea? Lupul de Stepa de Hesse mi-a trebuit de 7 ori.

„…de fiecare data cand viata mea fusese zguduita din temelii, castigasem pana la urma cate ceva, castigasem mai multa libertate, mai mult spirit, mai multa profunzime, dar si ceva mai multa singuratate, mai multa raceala, mai putina intelegere.”

Balantele exista ca sa le cumparam si sa ne uitam la ele, in bucatarie, desi gatim la fel cum o faceam inainte, fara masura; exista ca sa fim siguri ca nu suntem inselati, la magazin. Dar daca noi suntem cei care le masluim? Si daca dintr-o data se indreapta talerele si devine totul corect si pe fata, mai simti provocarea? Si daca o simti, o accepti?