Lucruri mici

Posted: October 30th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | 7 Comments »

Timpul a trecut si uite ca maine iau al doilea salariu. Ce se mai intampla intre timp? Se intampla ca am si eu un birou si un calculator. Se intampla ca m-am imprietenit cu cana mea alba astfel incat in unele dimineti abia astept sa-mi beau cafeaua din ea. Se intampla ca mai vine Pitu, mascota, si face caca pe biroul meu. Se intampla ca ieri m-a chemat seful meu la pranz sus in bucatarie si am mancat cea mai buna supa de ciuperci si parmezan, facuta de el – ca rasplata pentru ca fac treaba buna. Se intampla ca am primit, tot ieri, de la sefa mea, un biberon mare mare, cu jucarii in el, jucarii zornaitoare cu care stresez lumea pe-aici. Se intampla ca imi place sa stau la o mica barfa, se intampla ca fac lucruri si ca unele din ele ma bucura.

Cu toate astea, nu pot sa alung sentimentul ca this is not it. Oricat de mult as pune intr-un job, incepe sa-mi fie foarte clar ca nu sunt genul de persoana care isi pune cariera pe primul loc. Sunt genul de persoana care apreciaza mai mult supa si biberonul, sunt genul care, atunci cand inchide seara usa biroului, o inchide de tot, sunt genul de persoana pentru care cea mai buna cafea va fi cea de acasa si cea mai buna sueta va fi aceea cu prietena ei, sunt genul de persoana care viseaza sa mearga spre un apus, spre o mare, spre o plaja, nu spre metrou, care nu poate dormi bine seara nu daca stie ca n-a terminat un raport, ci daca nu e luata in brate cum trebuie, sunt genul de persoana care o sa-si cumpere tot tenisi si tricouri si nu pantofi si camasi. Si-i totul bine. Prioritizez, cum s-ar zice.


7 Comments on “Lucruri mici”

  1. 1 Skandalouz said at 12:50 pm on October 30th, 2008:

    Cum adica? Cafeaua de acasa e mai buna ca cea de la Ovidiu? OMG omg ce fel de cafea faci? :p

  2. 2 Sunkissed said at 1:27 pm on October 30th, 2008:

    aia de la ovidiu e in categoria “speciale”. nici nu intra in top de buna ce e :D ideea e ca aia de acasa nici nu se compara cu cea de la munca. no matter what.

  3. 3 lu said at 4:01 pm on October 30th, 2008:

    si nici micul dejun luat in doi nu o sa se compare niciodata cu sandvishul mancat pe fuga in timp ce cu un ochi citesti mailuri si cu o mana formezi cine stie ce nr la tel :d

  4. 4 Sunkissed said at 4:32 pm on October 30th, 2008:

    yup. in fiecare zi cand mananc pe fuga visez la omleta de sambata :)

  5. 5 diana said at 10:45 am on October 31st, 2008:

    exact asa si la mine….visez weekendul care vine sa stiu ca ma trezesc super alintata si mangaiata, iar apoi mananc un mic dejun copios si incet si nu mai pot respira de bine ce e :))nimic nu se compara cu lucrurile astea simple!
    Sa va povestesc ceva: de curand a fost ziua directorului general de la mine de la firma….si el ne-a invitat pe toti vineri sa luam micul dejun impreuna….erau tot felul de bunatati pe masa, pana si bucati imense de branza si ceapa rosie (yummy) si noi am insistat sa tina un speech…..la care omul a zis f simplu: “pentru mine micul dejun este un ritual f important deoarece eu nu am cum sa ma intalnesc in timpul saptamanii cu sotia mea si abia in weekend ne vedem si atunci incercam sa facem ce e mai bun la micul dejun si ne bucuram din plin de asta….si vreau sa impartasesc acest lucru cu niste persoane deosebite”…m-a super impresionat sincer.

  6. 6 Sunkissed said at 11:09 am on October 31st, 2008:

    Ce frumooos! Chiar impresionant.

  7. 7 lu said at 2:47 pm on October 31st, 2008:

    f f dragutz :D


Leave a Reply