Manuscrisele pariziene

Posted: December 5th, 2008 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit, Despre natura lucrurilor | 2 Comments »

Vine dimineata de azi, cu o foarte, dar foarte mare foame, cu o cana mare de cafea gata pregatita cand am ajuns la munca si cu bucuria salbatica a zilei de vineri si a faptului ca imi place atat de tare ultima mea pereche de blugi incat cred ca o sa descopar o forma noua a narcisismului.

Si in mijlocul ritualului meu de dimineata, citesc asta. Pe scurt: demult, o menajera da peste niste manuscrise de-ale lui Emil Cioran, estimate la 1 000 000 de euro. Cancelaria Universitatilor din Paris s-a gandit ca le-ar cam vrea la sanul ei, asa ca a batut prieteneste pe umar un nenea Tribunal. Care nenea Tribunal nu a fost asa de prietenos cand a decis, recent, ca manuscrisele raman la doamna, care “poate dispune de ele dupa bunul ei plac.”. Intrebare intrebatoare: ghici cine va fi, in curand, mai bogata?

Oamenii se revolta, recurs, drame, tristete, incruntari. Da, e cam ciudat ca raman la doamna care le-a gasit. Dar cine spune ca ar trebui sa ramana la Paris? Doar faptul ca Cioran a locuit acolo? Ca erau in franceza? De ce nu Universitatea din Bucuresti? Liceul Lucian Blaga din Sibiu? De ce nu Spania, ca tot i-a placut lui mult acesta tara?

Bietul Cioran de mult e plecat dintre noi si cred ca, unde e el acum, tare se distreaza. Vorbim despre un om care a refuzat premiile care i s-au oferit in mod sistematic, care scria pentru a se elibera, pentru a-si purta mai usor toate dramele lui interioare care-l framantau intr-atat incat a spus: “Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e disperare.”?

Cui ii pasa, deci? Lui nu i-ar fi pasat. Cuvintele sale pe o foaie de hartie. Nesemnificativ, scrijelituri cu stiloul. Si totusi, oamenii isi pun costum si se duc la judecata pentru ele. Cand o sa intelegem cat e de inutil? Ce-i drept, pentru ca nu ne putem desprinde din context decat cu mari sacrificii, trebuie sa recunoastem ca nu e inutil pentru doamna care, probabil, va fi foarte bogata. Ce chestie, si dupa moarte , Cioran ajuta oamenii sa traiasca, sa experimenteze sentimente umane. Ce infrangere pentru un cinic atat de mare!


2 Comments on “Manuscrisele pariziene”

  1. 1 koma said at 1:35 pm on December 5th, 2008:

    ar fi o onoare pentru noi sa ramana in Paris. si mort, este un ambasador mai eficient decat cei pe functii azi. de ce Paris? pentru ca astfel reuseste sa impresioneze cel mai bine. mai multi ochi, mai bun marketingul.

  2. 2 Sunkissed said at 1:41 pm on December 5th, 2008:

    da, tu ai dreptate. eu voiam sa subliniez ca oricum lui nu i-ar fi pasat. si e ciudat, omeneste vorbind, cum, dupa ce tu dispari, nu mai are cine sa militeze pentru tine asa cum ai fi vrut tu. asta ni se va intampla tuturor.

    daca ar ajunge la noi manuscrisele, ar fi indosariate si s-ar pune praful pe ele. n-am fost in stare sa punem macar o placuta comemorativa pe strada unde a locuit in paris. eu n-am fost pe-acolo, dar stiu de la altii ca nu e nimic. poate ma insel.


Leave a Reply