Primit leapsa tocmai de hat-departe, din Franta, de la Esk . Trebuie sa zic de ce mi-e dor. Ehei… pai eu cu dorul am o relatie speciala. Imi place sa ma torturez fiindu-mi dor de lucruri, stari, oameni, situatii. Imi place mult sa ma gandesc la cum a fost, sa fac totul in mintea mea ca acel “cum a fost” sa fie si mai frumos decat a fost. Imi place cand mi se face sufletul ghem si o ia la plimbare. Nu-mi place dorul gri, negru, fara speranta, dorul ala care iti atarna in spate ca o cocoasa hidoasa, dorul care vine din neterminari.
Mi-e dor de tata.
Mi-e dor de vremea cand aveam 5, 6 ani. Nu reusesc sa-mi amintesc o zi cu nor in perioada aia. Totul era insorit.
Mi-e dor de prietenii mei din liceu.
Mi-e dor de Tipsy.
Mi-e dor de primele zile de facultate.
Mi-e dor de oboseala aceea de 6 dimineata, cand abia te tarasti in taxi dupa o noapte de club.
Mi-e dor de primele mele zile de burlacie, dupa mult timp (dupa perioada regulamentara de bocit).
Mi-e dor de Ursul Galben pe care l-am pierdut, nu stiu cum.
Mi-e dor de mine si de toti prietenii mei, asa cum eram acum ceva vreme.
Mi-e dor de Insula Misterioasa, prima carte ale carei coperte le-am rupt de atata citit.
Mi-e dor de camera mea de la Pitesti.
Mi-e dor de sandwichurile mamei.
Mi-e dor de un anumit pat in care nu puteam sa dorm decat pe stanga.
Mi-e dor de conversatii lungite pana dimineata cu Fely.
Mi-e dor de marea din 2007.
Mi-e dor de serbetul de trandafiri.
Mi-e dor de scrisorile in plic.
Mi-e dor de inghetata de la Mosu cu Inghetata din copilarie.
De unele ma bucur ca mi-e dor, ca le-am trait si ca m-au facut fericita. De unele, mai putin…
i swearz
