Brad Cristopher

Posted: December 17th, 2008 | Author: | Filed under: Eu cu mine | No Comments »

Aseara am impodobit bradutul. I-am dat nume (dooh), il cheama Brad Cristopher.A fost gata foarte repede, avand in vedere ca eram patru oameni care ne invarteam in jurul unui brad de 90 de cm.

Oricum, nu despre asta voiam musai sa vorbesc. Ci despre faptul ca m-a apucat o bucurie dementa, un sentiment de cald, ca atunci cand vii de afara, din frig si bei o cana mare de cacao cu lapte. Bucurie ca am bradut, ca o sa mai am unul, ca fiecare dintre persoanele care pune un glob in bradutul meu mi-e draga de mor.

Si parca e mult mai usor sa suporti ziua asta de miercuri de jumate de saptamana. De la o vreme, mi se pare ca metroul se zguduie din ce in ce mai date. E un balans pe care il urasc, mai ales cand stau intr-un echilibru foarte fragil, chinuindu-ma sa citesc Hogfather – ca sa nu mai zic nimic de accesele de ras care ma prind fix cand stau in acest echilibru fragil. Greu!

Altfel, nu mai stiu. Ma cam enerveaza perioada asta in care astepti sa se termine anul. Ma simt de parca as fi inghetata si tot ce misc, misc degeaba. De-aia ma si enerveaza balansul ala din metrou, imi deranjeaza starea. Dar zau asa, perioada asta de cateva zile pana la anul nou e incredibil de frustranta. Imi aminteste de uitatul la ceas din doua in doua minute. De parca de la 1 ianuarie o sa se intample Ceva atat de Grozav, Ceva care nu se poate intampla in decembrie nicicum. Aiurea.



Leave a Reply