Lauda de sine nu miroase a bine: un alt proverb in rime. Ca asa e frumos. Deh.
De zis, n-am nimic. De facut, am facut aproape tot, mai putin bagaj. Trebuie sa plec si eu, ca tot omul care nu e din Bucuresti, acasa de sarbatori. Intre timp, trebuie sa mai stau sa fac niste chestiuni pe-aici care nu-mi displac, ba dimpotriva.
Cred ca e tare binevenita pauza asta. De orice. Mai ales de chestiile pe care le iubeai o data, dar care acum sunt motiv de batut cuie in cap. Distanta te ajuta fie sa a. uiti, b. rezolvi ceva. Oricum ar fi, e bine.
Mi-as dori sa ninga si inca nu stiu ce fac de Revelion. Sunt asa de indiferenta incat nici nu o spun smulgandu-mi parul din cap sau rozandu-mi unghiile pana la umar. Dat fiind ca ideea mea de petrecerea acestui minunat eveniment a fost respinsa in grup, neuronii mei au decedat cand a venit vorba de gandit la altceva.
Azi o sa zac. Si-i bine. E rau ca as manca niste popcorn si mi-e lene sa ma duc pana jos. Ce e cu lauda de sine cu care am inceput? Nimic deosebit. N-am ajuns acolo unde am atata incredere in mine incat ma laud cu orice. Inca! Sunt tot in stadiul in care reusesc sa ma tai in balamaua geamului termopan. Oh well…
*Nu ma intrebati, n-as sti ce sa zic.
