A sunkissed world

Ce ne place sa cerem sa fim tratati egal! De cate ori n-am zis ca pot si eu desi nu puteam, dracu mai stie. De cate ori am asteptat aceeasi moneda pe care eu am dat-o, la fel, cine sa mai stie. De cate ori n-am zis “daca eu x, atunci si tu x” – [...]

Cu umbrela mea rosie, m-am aruncat in scarba in traficul de luni. Mi-am pus un fular nazdravan la gat care m-a facut sa ma simt Gavroche. Nu stiu de ce, dar nici cafea n-am baut pana la ora asta – exeptand-o pe aia de acasa, care a fost atat de buna incat o consider o [...]

Ce face omul in asteptarea lui Mos Nicu? Devine animal. Animal urban. Ma duc sa ma bucur de cele 15 minute de celebritate urbana si virtuala. Citesc Bukowski sa ma dreg. Vine Mos Nicu, iar eu sunt monosilabica. Ma sugruma emotiile. Cele mai frumoase cadouri de Mos Nicu erau mandarinele si bomboanele, jur! Am primit [...]

Vine dimineata de azi, cu o foarte, dar foarte mare foame, cu o cana mare de cafea gata pregatita cand am ajuns la munca si cu bucuria salbatica a zilei de vineri si a faptului ca imi place atat de tare ultima mea pereche de blugi incat cred ca o sa descopar o forma noua [...]

In Sibiu, in Piata Mare, se plimba oameni imbracati bine. Pare frig. Mi-e dor de un acoperis de tigla plin de zapada, cu un horn de pe care iese linistit un fuior de fum. Mi-e dor de liniste, desi nu m-as putea plange in privinta asta. Intr-o vreme, ma uitam la o emisiune pe Discovery [...]

Pentru ca incercarea moarte n-are, am scris despre unul din albumele mele preferate aici. N-am pretentii de critic muzical, nicidecum. Dar stiu ce-mi place. Si pentru ca m-am tot gandit la albumul asta in ultima vreme, din tot soiul de motive obiective sau nu, am dat linkul. Mai mult decat o citire a pseudo-cronicii mele [...]

Mai luam o bucata, o mai punem intr-o alta parte si speram ca de data asta sa nu cada tabloul de pe perete. Ma ataca subliminalul din toate directiile, pare-mi-se. Si nu e ca si cum as avea ce sa fac sau as vrea sa fac ceva. Imi beau cafeaua si imi iubesc mult mana [...]

Am aceeasi senzatie, de la o vreme, ca atunci cand eram mica si ma asezam la masa, gustam cate putin din fiecare fel si apoi plecam, fara sa ma satur, dar fara sa mai vreau sa mananc. Asta provoca batai de cap alor mei si acum a venit si vremea capului meu sa fie batut. [...]

Bine ca am avut “un week end prelungit” (cat urasc expresia asta) pentru a ma pregati psihic pentru venirea iernii. Cum psihicul meu a cam tremurat zilele trecute, a fost nevoie de o mobilizare acuta de forte din partea-mi: am dormit, m-am uitat la filme, m-am plimbat, m-am hranit, am primt cadouri de Mos Nicu [...]