A sunkissed world

- Domnisoara, ce ziceti, le am cu spalatul de geamuri?
- ?….
- Ia uitati-va la ele!… Ce curate sunt!… Mi-am luat un detergent nou de geamuri.

Taximetristii impart uneori aceleasi bucurii cu mine. Traiesc o bucurie rara cand am oglinda din baie curata. Nu suport robinetele murdare din bai. Le curat chiar si pe cele din restaurante si baruri, cu apa si sapun. Imi place sa curat chestii, parca lumea e mai curata. Si mai uit de ale mele ganduri banale si triste. Asta inseamna ca da, sunt dezechilibrata si azi nu prea am ce sa zic extraordinar despre mine. Asta daca nu cumva faptul ca nu suport sa vad robinete murdare e ceva extraordinar.

Azi mi-e dor sa invat. O sa-mi umplu timpul liber cu asta, o sa citesc despre toate curiozitatile pe care le am si o sa le notez undeva, intr-un caietel. Si vreau sa umplu caietelul ala de multe chestii, utile sau doar simple curiozitati. Am un plan cu el.

M-am infofolit asa de tare cand am iesit azi din casa, ca m-am simtit iar copil. E extraordinar cum o caciulita si un fular ne fac mai simpatici si mai nastrusnici. Si cum niste biete manusi mov te fac sa uiti ca de doua zile umbli ca un caine plouat printr-un mare, dar mare oras atat de gri si de nepotrivit si cum, tot de doua zile, zici ca cineva s-a abonat la o leuca si-ti tot da in cap cu ea asa, de distractie.

Ceea ce-mi aduce aminte. E o vorba despre femei: “pentru orice femeie frumoasa exista un barbat care s-a plictisit de ea”. Asa si cu orasele. Pentru orice oras frumos exista in locuitor al lui care s-ar muta si maine. Asta pentru ca ma gandeam eu in metrou azi ca exista oameni care ar da orice sa vina in Bucuresti si-l vad atat de frumos si de minunat incat as vrea sa-l mai vad si eu asa o zi.

Am mancat ca un fotomodel azi. Un iaurt si o banana. Din lipsa de chef sa-mi cumpar de mancare, din lipsa de chef de a manca iar paine prajita. Asa ca am facut aceasta combinatie fatala, plus o cana de cafea care nu era a mea, adica nu era tare, ci slabaaaaa si dulceeee, asa ca trebuie sa fac ceva urgent. Mi-am luat audiobooks si jur ca am incercat, dar nu pot. Daca n-are foi si nu miroase, dejeaba.

Eu cu cine vorbesc aici? Intr-o vreme vorbeam cu mine, in alta, vorbeam mascat cu alti oameni care speram sa citeasca, in alta ma feream de oameni care speram sa nu citeasca, apoi nu m-a mai interesat si scriam pur si simplu, acum nu mai inteleg nimic. Pentru ca daca sunt trista e rau, daca sunt vesela scriu prostii, daca scriu despre ce am mai facut mi se pare aiurea, ca oricum repet chestiile astea oricui, cam in aceeasi forma… Nu stiu. Mi-am ratacit povestea. Cred ca nici macar nu trebuie sa vorbesc cu cineva. Doar sa apas tastele si sa ma mir de ce iese.

Ma duc sa curat robinetul de aici.