Oi fi paranoica sau ceva

Posted: January 12th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Azi m-a izbit o oarecare melancolie, urmata de nervi demni de urlat pe geam in fata faptului ca voi munci pana la pensie si ca trebuie sa muncesc pana la pensie. Mi s-a facut pofta de normalitate, dom’le, ceea ce e cam trist. Vreau chestii normale pentru mine, dar absolut fantastice in rest. Ce dracu. D-aia ne agitam ca viermii, sa vrem absurditati pentru altii? pai cum sa mai avem pretentia sa ne mai intelegem om cu persoana? Avem asa niste ochelari ciudati pe creier de ajungem la un moment dat sa credem ca noi suntem aia ciudati si ca noi nu meritam mare branza din viata asta. Unde “mare branza” inseamna o branza normala.

Carevasazica, trebuie sa beau un ceai si sa ma tina cine trebuie in brate si sa uit nitel de bubele astea. Pentru o clipa sa mi se para ca e normal si ca nu trebuie sa mai sper sa se intample lucruri firesti. Ca nu sunt atatea mii de chestii de care ma privez zi de zi, lucru pe care mi-l fac cu mana si cu alegerile proprii. Dar de unde stiu eu ca in alta parte nu-s altele toxice? Ca mi-e clar ca aer normal si pur nu prea mai e pe lumea asta, cel putin nu pe lumea pe unde ma invart eu. Si-atunci, cat sa te mai obisnuiesti sa schimbi ciudatenile intre ele? Stiu ca asa e, dar uneori uite ca traiesc fragmente de revolta dobitoaca ce nu fac nimic decat sa ma aduca intr-o stare de nervozitate acuta, taman la sfarsitul tembel al unei zile de luni si mai tembele, fi-mi-ar zilele de luni sa fie, ca tare se lungesc, intocmai ca o cafea fara sens.



Leave a Reply