Supa stralucitoare

Posted: January 13th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

Tocmai am terminat de mancat o supa la plic fosforescenta. Daca incep sa luminez, e semn ca a venit apocalipsa si, deci, degeaba va mai faceti griji de crize economice si altele asemenea.

In plus, mi-e cam frica sa ma agit, tot din cauza supei fosforescente. Asta ca sa nu zic ca e posibil sa aiba ceva de-a face cu satul din interiorul meu, mai exact din creierul meu, care o tot pune de-o revolta pe stil vechi cu furci, topoare si altele asemenea, ca daca zic asta, cine stie ce impresie las si nu stii niciodata cand trebuie sa lasi o impresie buna si cand nu.

In alta ordine de idei care n-au sens, am constatat ca-mi plac mult ochii. Nu ai mei, ca-i stiu. Alti ochi. Imi place sa vad riduri fine de pe pleoape, imi place sa vad cum isi schimba culorile in functie de lumina, de sentimente, de ceea ce poarta persoana respectiva sau de ce a mancat. Lucruri simple de altfel. Dar mie-mi plac. Cel mai viu imi amintesc ochii persoanelor la care am tinut candva, intr-un fel sau altul, si indiferent de ceea ce s-a intamplat intre noi, cand ma gandesc la ochii unei persoane, uit de rau si de tot si ma induiosez.

Cica e iarna afara, ceea ce vine in mare contradictie cu dorul meu de a zace pe o plaja. Ma duc sa-mi pun de cafea.



Leave a Reply