Liniste deplina.
Nu, nu de asta am parte. Satenii care locuiesc in satul din capul meu sunt cam agitati si o pun de revolta, iar strigatele lor razboinice ma cam deranjeaza. In sensul in care nu-mi iese treaba si am o vaga senzatie de “degeaba”.
Senzatia de “degeaba” e foarte a dracului. Ma incurca. Parca nu am stare si, chair daca as avea, ar fi degeaba. N-am inclinare spre nimic. N-am chef de nimic. Ca-i degeaba. Nu stiu cum am reusit sa ajung pana la ora 3 cu aceasta stare de degeaba in brate si nici nu vreau sa aflu, vreau numai sa se termine mai repede.
Altfel, incep sa-mi dea tarcoale anumite chestii, iar eu nu prea sunt interesata de ele azi.
