Mi-e pofta

Posted: January 23rd, 2009 | Author: | Filed under: If only | No Comments »

Asa. Am zis ca mi-e pofta si m-am luat cu altele, am citit am scris si am uitat ca am zis ca mi-e pofta; n-am uitat ca mi-e pofta, nu prea ai cum sa uiti cand ti se insinueaza pofta asta in creier.

Am pofta de o bagheta frantuzeasca, lunga de tot, pe care s-o cheme Pierre si sa fie aroganta,m sa mustaceasca la orice. Bagheta asta sa fie adusa cu picioarele pe pamant de o telemea de bivolita ce spune lucrurilor pe nume si care nu se teme sa fie grasa si frumoasa. Echilibrul sa vina de la un jambon impaciuitor, care nu vrea harta pe farfuria lui. Si veselia sa fie adusa in scena de trei rosii micute, nu cherry, doar micute si ferme si o ceapa de apa a dracului si infofolita bine in 15 straturi de haine.

Mi-e pofta de lucrurile astea la mine pe farfurie, ce dracu, chiar si la mine pe solduri, ca e ceva loc. Mi-e pofta ca, apoi, sa trag un pui de somn in care sa visez ca am urechi de iepure si ca sar din nor in nor. Si fix cand visez ca alunec, sa ma trezesc si sa-mi pun un pahar cu apa rece-rece.

Si-i vineri, e pranz, oamenii-s la corporatii/ birouri, afara e ud, eu n-am umbrela si trebuie sa plec. Mi-am dat seama ca mi-e dor sa-mi vad umbra. Ce-o mai fi facand, biata de ea?


Gandind in avans

Posted: January 23rd, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine | No Comments »

But just like a child
You make me smile
When you care for me
And you know…

Buna dimineata. Stii cand am vazut noi prima data formatia asta dand ce avea mai bun din ea? Iti mai aduci aminte cum eram atunci si ce faceam atunci? Si nu crezi ca faptul ca o sa-i mai vedem o data e un fel de a pune lucrurile in ordine din partea, nu stiu, universului?

()

Azi am avut ganduri ciudate mergand spre birou. Spre exemplu, m-am trezit gandindu-ma ca mi-am dorit atat de mult sa fiu tinuta minte incat am uitat sau am refuzat, in cele mai multe dintre cazuri, sa fiu prezenta. Ceea ce e daunator, din punct de vedere al constiintei de sine.

()

As vrea sa nu mai simt panica de aseara, cand am mers spre casa. Simteam ca nu e nimeni langa mine si totusi intram in panica. Asta m-a facut sa renunt la precautii financiare si sa ma urc intr-un taxi. Culmea, nici acolo nu m-am simtit in siguranta. Si ma gandeam ca, daca tot sunt dezechilibrata, mai bine fac asta intr-un autobuz, data viitoare.

()

Azi fac un exercitiu de vointa. O sa incerc sa ascult “Staralfur”. Nu pot sa ascult cantecul asta si nu pentru ca nu e minunat. Dar de data asta pot sa il ascult altfel. Pot sa inchid ochii si sa-mi imaginez un rechin leopard.