Ale naibii oi

Posted: January 28th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Ale naibii oi, ce va inghesuiti voi in 300 si 41. Si eu, o alta oaie printre oile de 6:30, batandu-mi cuie in cap ca am ales ruta asta, inghiontita la maxim de o don’soara careia si sa-i zic sa se dea mai incolo n-avea unde, iar in 41, minunea minunilor, plouata in cap. Da dom’le, parca eram omuletul ala cu un nor deasupra capului. Eu, eu! Iubesc sa ma picure in cap in 41.

Totusi, cum chestiile se echilibreaza de la sine, macar am avut ce sa aud.

Dialog intre nepot si bunica: -Bunico, tu poti sa zbori? – E, nu pot, cum sa pot. -Da’ daca-ti dau eu aripi, poti?
O doamna revoltata: Oamenii nu reactioneaza nici la bine, nici la rau.

Apoi, spre casa, o alta don’soara cu umbrela rosie ca a mea mi-a zambit cand ne-am izbit umbrelele si mi-a facut loc sa trec prima.

Nici nu stiu ce sa mai zic.


Si daca

Posted: January 28th, 2009 | Author: | Filed under: If only | No Comments »

Si daca te-ntrebi cum ar fi…

deschide-ti larg fereastra, inmoaie-ti degetul cel mic de la mana dreapta in cerneala si traseaza linii imaginare pe tot peisajul. Apoi inchide ochii si incearca sa urmaresti acele linii imaginare.

Nici un pic de frica sub unghia ta mica.

Atat.


Poate

Posted: January 28th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

Pentru prima data, simt ca daca as manca o inghetata ar fi mai bine sa tac. Sa o savurez si atat.

Si sa nu scriu despre asta aici.

Sa nu scriu despre cat de mult imi doresc sa plec, cat de mult mi-as dori sa nu mai vad orasul asta dimineata.

Si cate lucruri ma tin in loc, aici, la acest scaun, in acest oras, cel putin deocamdata, cheauna de nesomn, cum bine banuiam ca o sa fiu.

Oamenii care spun ca anumite chestii is simple se gandesc preponderent la ei. Pentru altii, pot sa fie al dracului de complicate, implica multa lume, multe decizii care pot sa raneasca oameni prea buni ca sa-ti spuna ca sunt raniti.

Si nu pot sa nu ma intreb de ce… de ce sa-mi mai vars eu inima pe-aici cand:

a. risc sa fie atat, dar atat de interpretat totul;
b. risc sa intru candva sa citesc ce am scris, sa-mi aduc aminte ca nu s-a rezolvat nimic si sa ma intristez;
c. risc sa fac din tantar armasar, doar punandu-l in cuvinte.

Dar la naiba, mie-mi place sa risc. Se pare. Intr-o zi, o sa risc cu totul si o sa plec. Astept, asa cum am mai asteptat, sa se aseze lucrurile; diferenta e ca acum nu ma mai astept sa se aseze toate in acelasi timp.


Luna cartitei

Posted: January 28th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Damn rain.

Se apropie Groundhog Day, se simte in aer ca totul o sa incepe sa semene cu sine, sa nu mai existe timp. Am strans albastrul de gat pana a devenit negru. Si mi-am agatat palaria si bastonul de tipatul lui agonic. In curand, o sa cred ca molustele vorbesc cu mine doar noaptea, la ora 2, ca nu le pasa daca e cald afara si ca, desi aparentele spun altceva, ele sunt, de fapt, niste fiinte tare vorbarete si pline de viata.

Si apoi am spalat acest negru cu apa de ploaie, ploaie de Bucuresti, poluata si amarata, trasa de par si de ganduri. Si s-a facut din nou albastru, mi l-am infasurat la gat si am pornit la drum.

Chestia e ca, oriunde m-as duce, o sa dau tot de Groundhog day.


I love disasters

Posted: January 28th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | No Comments »

Ma indrept vertiginos spre unul. Adicatelea nu dorm, iar maine o sa fiu cheauna si zapacita, mama-mama.

Si stau si ma intreb de ce dracului nu dorm.

Dar, mai mult de atat, ma intreb de cand a devenit ora 12 atat de de temut pentru mine. Alte nopti hahaiam linistita pe net pe la 3, 4, n-aveam somn si-mi era bine. Ce viata dulce. E drept ca ma trezeam cand dorea bunul dumnezeu, nu la 7 jumate, adica atunci cand doreste satana.

Cand eram mica, ora 12 era magica. Se putea intampla orice la ora aia. Zane, baubau, povesti – tot. Apoi, cand am crescut, ora 12 era la fel ca oricare. Acum, ca m-am angajat, intr-o noapte dupa care urmeaza lucru ora 12 este chiar baubau.

Cugetari fara cap si coada, nu ma luati in seama, a fost o saptamana lunga. Da, stiu ca abia se termina marti.