Ma indrept vertiginos spre unul. Adicatelea nu dorm, iar maine o sa fiu cheauna si zapacita, mama-mama.
Si stau si ma intreb de ce dracului nu dorm.
Dar, mai mult de atat, ma intreb de cand a devenit ora 12 atat de de temut pentru mine. Alte nopti hahaiam linistita pe net pe la 3, 4, n-aveam somn si-mi era bine. Ce viata dulce. E drept ca ma trezeam cand dorea bunul dumnezeu, nu la 7 jumate, adica atunci cand doreste satana.
Cand eram mica, ora 12 era magica. Se putea intampla orice la ora aia. Zane, baubau, povesti – tot. Apoi, cand am crescut, ora 12 era la fel ca oricare. Acum, ca m-am angajat, intr-o noapte dupa care urmeaza lucru ora 12 este chiar baubau.
Cugetari fara cap si coada, nu ma luati in seama, a fost o saptamana lunga. Da, stiu ca abia se termina marti.