Jurnal de… hei, stai putin

Posted: February 10th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | No Comments »

M-am ridicat din pat si am iesit in lume. Mi-a fost frica de metrou, de lume, de oameni, mai exact, de virusi, caci n-as suporta sa ma intorc acasa mai bolnava decat am plecat. De fapt, doar tusesc putin si am nasul cat o patlagica de mare si de rosu, iar cu urechea dreapta nu aud foarte bine de vreo doua zile.

Dar m-am saturat sa ma tot plang. Am constatat azi si de ce o fac: pentru ca, timp de cateva zile de bolit, ma odihnesc. Ma concentrez asa de mult pe stari fizice, pe medicamente, pe odihna, incat creierul intra intr-o stare de relaxare minunata. Fara drame, fara ganduri, fara ros de unghii, fara vise coplesitoare, chiar si fara cine stie ce fericiri maxime si aducatoare de revelatii.

Si e bine. De una singura, nu sunt in stare sa ma detasez, asa ca vine doamna gripa si ma invata cum se face.

Dar gata, ca altfel devin mai blonda decat sunt, detasarea trebuie sa aiba si ea limitele ei.

Si era o zi taman buna sa ma ridic din pat pentru ca – pentru ca. It’s a party, it’s a celebration, e o zi misto, o zi cat un sfert de secol si o sa mancam tort.

Asa ca ma duc sa muncesc, sa-mi dezmortesc creierul, sa ma vantur prin lume. Azi trebuie sa-mi cumpar un portofel. Nu mai am loc in cel vechi – nu de bani, ci de bonuri si maruntisuri pe care nu vreau sa le arunc.



Leave a Reply