A sunkissed world

Am vrut sa scriu despre cat de frumos a nins azi noapte. Am vrut sa scriu despre oamenii de la metrou, am vrut sa scriu despre cartea care m-a ales pe mine si mi-a adus aminte ca suntem muritori. Am vrut sa scriu despre The Decemberists si faptul ca au niste versuri dementiale si un fel de a canta foarte nonsalant. Poate ca as fi scris si despre termenul “placeri vinovate” inventat pentru a mai avea revistele glossy ce sa scrie, despre inutilitatea expresiei “sunt la cura, dar o sa iau o gura” – cui in pasa ca esti tu la cura, dar o sa iei o gura?! As fi vrut sa scriu despre cantece care iti rastoarna anumite convingeri si despre oameni care ti le pun la loc. As fi vrut sa scriu ca nu cred in White Russian, cat de bun o fi, pentru ca laptele pur si simplu trebuie sa ramana de copii.

Dar m-am trezit, era soare, mi-am facut o lavazza mattina tare si aromata, m-am gandit la fulgii din perna mea pe care ii plimb peste tot, unii in par, altii in haine. Si am uitat putin cate putin din tot ce-as fi putut sa scriu.