Ai privit vreodata mierea? Cat e de moale si de parfumata, cat e de dornica sa ti se toarne in ceai sau in cafea? Mierea e mai personala decat zaharul. Dar sunt unele zile in care nu pot sa-mi beau cafeaua cu miere. Sunt zile aspre, cu margini nefinisate, zile din care nu pot intelege nimic de dimineata si nu pot sa las totul sa fie indulcit de miere.
Sunt si zile in care mierea vine singura, top-top la mine in fata, isi desface cu agilitate capacul, inmoaie lingurita plapanda in corpul ei auriu si se topeste cu voluptate intr-o cafea care freamata de dorinta. Si atunci, lumea se coloreaza si eu parca am invatat sa merg.
Nu beau cafea cu miere de prea mult timp. Asa ca nu pot decat sa ma intreb cum o fi cafeaua mea preferata din locul meu preferat cu miere in loc de zahar. Dar cred ca s-ar uita Ovidiu tare crucis la mine. Mai ales daca i-as explica ce lume minunata sta intr-o lingurita firava plina de miere savuroasa si vie.
