A sunkissed world

Cand a inceput sambata, aveam ambitie, aveam energie, aveam chef sa dau lumea peste cap, sa ies… maaaama si cate aveam sa fac.

Totul a esuat insa lamentabil dupa cafeaua de dimineata, cand mi-a trecut si usoara mahmureala cu care ma trezisem. M-am asezat in pat si asezata am fost. A trecut ziua pe langa mine, n-am reusit decat sa vorbesc la telefon, sa citesc un pic in fotoliul meu preferat si sa ma deplasez cand la baie, cand inapoi. Am mai reusit performanta de a vedea Slumdog Millionaire, In Bruges si cateva minute la televizor.

Duminica a fost cam la fel. Ma laud cu The Reader si Milk, zacut pana cand ma durea spatele, mancat chestii gatite de mineeee, da, deci de mineee si alte cateva lucruri care nu se scriu pe blog.

Si uite-asa, am reusit sa nu ma plictisesc uitandu-ma la filme, poate pentru ca au fost bune toate, am reusit sa zac fara rusine, sa uit de treburi, de obligatii si de alte lucruri, cum ar fi ca de juma’ de an fix am program de la 9 la 6 si ca, daca la inceput nu am stiut ce sa spun despre asta, acum pot sa spun ca nu e deloc de vis. Sunt prea lenesa si comoda pentru asta, mi-e greu sa-mi ingradesc creativitatea intre anumite ore – stiu ca suna ca o cizma, dar asa e.

Acum beau o cafea tare si chiar nu ma bucur ca e luni, mi-e lene, mi-e sila, as vrea sa fiu acasa si sa ma uit la filme. Ascult Depeche Mode, noul single, macar atata. Azi n-am avut ipodul la mine si am nimerit langa cei mai galagiosi oameni din metrou, cand mie imi vajaia capul si abia asteptam sa ajung la birou sa beau cafea si sa ma linistesc. La birou, cafea n-aveam, asa ca mi-am luat un 3 in 1, porcarie sinistra, dar macar e doldora de cofeina. Asa, si la birou ma gandeam ca, intr-adevar, am zile in care n-am chef de muzica, ascult suierul aerului pe la geamurile metroului, conversatiile oamenilor, fosnitul ziarelor, pasii pe asfalt. Dar sunt zile in care n-am chef de zgomotele orasului, vreau muzica, si bineinteles ca, asa cum nu mor caii cand vor cainii, n-am muzica fix cand o vreau.

Ehei, dar mai sunt doar cateva ore pana ajung acasa si ma cuibaresc la filme, iar. Pare-mi-se ca am cam devenit antisociala, desi nu prea vreau sa recunosc. Intotdeauna mi-am negat starile de hibernare, poate n-ar trebui sa mai fac asta.

Si acum, la munca, nu la intins mana! Of…