A sunkissed world

Ma holbez la filme mult in ultima perioada. Mult pentru cineva care n-are rabdare, de obicei, de filme, pentru cineva care inca mai credea ca filmele alb-negru sunt apogeul cinematografiei, care… ma rog, ideea se lasa usor prinsa.

Aseara m-am uitat la No Country For Old Men, aveam si am multe restante din ultimii doi, trei ani. N-o sa zic nimic de film, o sa zic doar de Javier Bardem.

Intamplator, cu o seara inainte ma uitasem la Vicky Cristina Barcelona, unde Bardem era un pictor sarmant si pisicos. Acuma dau de criminalul secolului. E un tip genial omul asta, cum a putut sa-l aduca pe Anton la viata. Anton, un criminal psihopat, care ucide pentru ca “asa trebuie”, o privire psihotica, imi curgeau picaturi reci de transpiratie pe spate cand il vedeam aparand. Iar in scena in care isi ridica picioarele pentru a nu se murdari de sange… Mi-a placut foarte, foarte mult. A dat viata unui personaj memorabil, in cele mai mici detalii, fie ele si cutremurator de sinistre.

In seara asta

Pauza, am intrerupt postul pentru a mai si munci si nu mai stiu ce voiam sa spun cu “in seara asta”. Hmm.

In fine. In filme. In ce vreti voi. Cand am scris postul de mai jos, eram intr-o stare de spirit mai dubioasa. Intre timp, m-am linistit si m-am distrat. Iata de ce e bun messengerul cateodata.

Asa. Azi n-am ascultat muzica pentru ca am crezut ca n-am ipodul la mine. L-am gasit in ultimul, cel mai mic, parasit si amarat buzunaras al gentii care, desigur, a fost cu mine incontinuu. Asa ca si ipodul a fost cu mine si eu nu stiam. Si am ascultat muzica doar in capul meu.

Si m-am inveselit, zic, am zis, o sa mai zic. A iesit soarele. Noi ne inventam zile libere la munca. Ar fi bine sa avem liber de 15 septembrie si 1 octombrie, sa ne aducem aminte cum era cand eram mici, mici.

A, da! Mi-am amintit de voiam sa zic cu “in seara asta”. In seara asta o sa ma fac un ghem mare de vata, na! Si ghemul asta mare de vata o sa se uite la alte si alte filme si o sa bea ceai. Ce bine…