Si-asa-mi vine cateodata…

Posted: March 11th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor, Eu cu mine, If only | No Comments »

Cateodata, total nejustificat, dat fiind ca sunt o mare anonima cu a mare, ma simt ca o vedeta. Fara sa am parte de privilegiile de care au parte ele, vedetele, eu ma simt doar haituita, alergata, privita, da, mai ales privita.

Si vorba aia, nici nu fac mare branza, doar coc idei si cuvinte pe un scaun la birou. In mintea mea, e drept, sunt in sute de mii de alte locuri si fac sute de mii de alte lucruri, insa imi place sa cred ca, totusi, nu intra inca nimeni in mintea mea. Si deci nu fac eu nimic, dar nimic. Adica da, sunt o ciudata cu acte, am prieteni stranii, trec prin niste situatii uneori alambicate, creez scenarii complicate, am ganduri care te-ar speria, ca sa nu mai zic ce visez sau ce-mi inchipui cand ascult muzica, iubesc sincer si al dracu de straniu, am placeri dubioase, am si vicii si ocazional injur.

Dar nimic care sa justifice faptul ca ma simt privita. Sa-mi vina sa-mi iau campii, sa plec departe, sa nu fiu vazuta. Sa ma duc in parc, sa ma uit la copiii aia cum se joaca, pentru ca mie nenea politistul parcului mi-a zis sa citesc ce scrie pe parcarda, ca daca n-am sub 14 ani n-am voie sa ma joc si eu, fir-ar sa fie. Sa-mi clatesc creierii.

Uneori mi se face frica. Stiu ca nimeni nu poate sa fie in mintea mea. Dar gandurile mele facute ghem si aruncate lumii, desi raman tot ale mele, stiu, imi dau senzatia asta, de… multime care se holbeaza. Mai stiu ca, daca cineva vrea sa inteleaga altceva din ele decat sunt ele de fapt, o va face sigur. Mai stiu ca nu sunt haituita si nici vedeta, nici normala dar nici extravaganta. Ca nu ma vad atat de des cu unii oameni incat sa-mi vina sa fug de ei, ca nici eu, nici eu n-au nicio vina pentru ce-mi cloceste mie mintea mea antrenata sa fie psihotica.

N-are niciun sens sa ma simt asa. Dupa cum bine stiu si mi s-a spus, nu, n-am uitat sa zambesc. Imi vad de ale mele cu o pasiune uneori animalica. Insa doar uneori, asa, cand se lasa seara, ma uit pe-aici, ma uit prin jur… am impresia ca au impresia ca ma cunosc, ca m-au descifrat… Si cum dracului sa te cunoasca o alta fiinta cand nici tu n-ai terminat de cladit la tine?
*
In alta ordine de idei, azi am fost la facultate sa-mi iau a doua adeverinta de licenta. Vad ca facultatea mea de-a doua are atatea secretare acum, ca mi-ar veni greu sa cred ca mai sunt ineficiente. Am numarat 5. Ehei…



Leave a Reply