“Toata lumea”,
eu nu ma duc in Vama pentru ca e ieftin, pentru ca ma droghez sau pentru ca sunt alcoolica si masochista. Nu ma duc in Vama sa agat disperati sau sa ma fac praf doua zile cu bautura ieftina, pe-o banca dintr-un bar de pe plaja.
Ma duc in Vama pentru ca vreau sa dansez pe plaja pe muzica frumoasa, pe sufletul meu. Pentru amintirile de acolo, oamenii cu care merg, cafeaua de la Ovidiu si ciorba de la Soni. Pentru ca nu se uita nimeni ciudat la mine ca nu am costum de baie din ultima colectie, ca port esarfe colorate sau ca rad cand merg pe strada. Pentru ca am prieteni dragi, cu care ma izolez de tot ce e urat.
De-aia.
Ma duc acolo pentru…
- cafeaua linistita de dupa 1 mai, acum trei ani, cand soarele incalzea timid ziarul pe care il citeam
- cafeaua cu Fely, acum doi ani, cand am venit sa ne intindem problemele la soare si el sa le topeasca, fie si pentru doua ore
- cafeaua de septembrie, rece si ursuza, totusi placuta
- cafeaua imbufnata, singuratica, la o masa cu spatele la lume si cu fata la mare
- cafeaua de august fierbinte, cu cel mai frumos cantec din lume in fundal si cu una din cele mai frumoase amintiri alaturi
- cafeaua libera de iunie, dupa toate licentele si grijile si nervii de anul 4
- cafeaua grabita, fata in fata cu cel cu care o sa ma mut in curand si cu care sunt de un an, dar atunci habar n-aveam de asta
- cafeaua de dimineata, dupa un drum de noapte, cu o portocala si un inceput langa mine
- cafeaua cu George, pe nisip, in liniste si vant
- cafeaua de dupa ziua mea, cu durere de cap si iaurt de baut
- cafeaua de februarie, din masina, privind spre mare.
Si cate si mai cate vor urma…
